The fabulous life

Happy Christmas Eve

Posted in Personal by daianara on December 24, 2010

Noah, a venit Mosu’? :P

EDIT: Oops, am uitat ca e traditional sa arat si bradul. Here you go:

Advertisements
Tagged with:

Customer Service UPC

Posted in Rants by daianara on December 22, 2010

Sunt in soc. Seara asta am sunat la UPC si am avut parte de un serviciu excelent. Extraordinar chiar. Da, UPC, aia pe care-i injuram cand nu injuram RDS-ul. Weird huh? Ce s-a intamplat?

Aprind seara televizorul dupa cam o luna, o luna jumate in care nu l-am folosit deloc. Eram prea obosita sa mai stau in fata calculatorului asa ca am zis ca 20 de minute de varieté si apoi somn. Cand aprind TV-ul surpriza: isi modificasera software-ul intre timp si imi cerea sa introduc ceva cod de 3 cifre din manualul UPC pentru a scana din nou programele. Manual pe care nu l-am vazut cred ca din ziua in care au instalat receiver-ul. Zic, daca e doar din 3 cifre poate e ceva basic (gen 000). Incerc si nimeresc frecventa de Bucuresti (eu fiind in Cluj). Receiver-ul isi face treaba si imi arata prompt ca a detectat 137 de programe (da, si eu m-am mirat) din care se vad/aud fix 0. Yupi, now what? Pai am incercat sa revin la ecranul initial care imi permitea sa scanez frecventa. PIN protected. In gandul meu lux, 1234, fiind super obisnuita de la telefon (please don’t steal it).  Aiurea, nu-i asta si mai am o incercare. Asa ca pun mana pe telefon si sun la suport tehnic. Tin sa spun ca imi iubesc telefonul touch screen dar cand trebuie sa sun la numere care imi cer sa apas 2, apoi 3, apoi codul de client din 7 cifre imi vine sa turb. Pentru ca nu merge! Asa ca mi-a raspuns cineva foarte repede dar cum am dus telefonul la ureche s-a apasat ceva tasta si s-a terminat conv0rbirea. So I went old school. Am bagat fixul in priza la incarcat si seara la 21, cand am ajuns acasa, sun iar.

De ceva timp lucrez pe call quality, stiu cum ar trebui sa decurga o convorbire si tin sa spun ca baiatul care mi-a raspuns a respectat toti pasii. S-a prezentat, a avut rabdare, nu s-a enervat odata, politicos, amabil, tot ce-ti poti dori. Mi-a rezolvat problema in fix 2 minute, fara chestii de genul nu sunt eu titulara contractului si sa sune ea. Awesome, ma bucur ca am sunat si mi-e jena ca nu i-am urat sarbatori fericite la sfarsit.

Cute earrings

Posted in Personal by daianara on December 20, 2010

So what if I’m only gonna wear them once a year? M-a lovit “spiritul sarbatorilor”. :P

Cum te intampina britanicii la aeroport

Posted in WTF? by daianara on December 11, 2010

Sincer, cand am citit titlul filmuletului, ma asteptam la indiferenta, momente Punk’d sau ceva de genul. But it’s actually quite moving.  Desi e o campanie T Mobile. :)

The good wife’s guide

Posted in WTF? by daianara on December 10, 2010

Welcome to the 1950’s.

Tagged with: , ,

Barbati care urasc femeile-cartea si filmul

Posted in The book shelf by daianara on December 9, 2010

« I’ve had many enemies over the years. If there’s one thing I’ve learned, it’s never engage in a fight you’re sure to lose. On the other hand, never let anyone who has insulted you get away with it. Bide your time and strike back when you’re in a position on strength-even if you no longer need to strike back.«

Asa cum am planuit mai devreme, saptamana asta am citit Barbati care urasc femeile (in engleza, unde a fost publicata sub denumirea The Girl with the Dragon Tattoo). Am incercat si filmul dar am renuntat rapid pentru ca nu-mi place sa-mi pierd timpul.

Nu citisem nimic despre seria Millennium inainte sa ma apuc de carte asa ca habar n-aveam in ce ma bagam. I just looove surprises. Si s-a dovedit a fi una cat de poate de placuta, cartea ajungand s-o devor in cateva zile. Stieg Larsson scrie foarte natural si fluid, nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca a scris toata trilogia seara, dupa ce venea de la serviciu. De luat ca exemplu. Apoi majoritatea cartilor de gen “caramida” imi dau sentimentul asta de cozyness cand ma apuc de ele. It’s like an old friend waiting for you to spend time with it. Si asta nu a fost o exceptie.

N-am citit un roman politist (si aici ma refer la modern day crime) de foarte mult timp si cred ca schimbarea mi-a prins bine. Pe scurt, Mikael Blomkvist este un jurnalist celebru, recent condamnat pentru defaimare dupa ce a publicat un articol despre afacerile unui industrias suedez fara sa aiba, zic ei, probe. Pentru a evita falimentul revistei pe care o conduce (Millennium) accepta o slujba mai putin obisnuita. Este contactat de avocatul lui Henrik Vanger, capul uneia dintre cele mai cunoscute familii din industria suedeza pentru a face 2 lucruri :

1) Pretextul : sa scrie o cronica a familiei Vanger, de la origini pana in prezent

2) Sa afle care dintre membrii familiei a ucis-o pe stra-nepoata lui, Harriet, in urma cu peste 40 de ani.

Termenul pe care il are la dispozitie este de un an si, pe langa recompensa baneasca, i se promit si informatii compromitatoare despre cel din cauza caruia trebuie sa intre la inchisoare.

In paralel, facem cunostinta cu Lisbeth Salander, o tanara antisociala, la granita dintre goth si punk rock angajata de ceva timp la Milton Securities, o firma care ofera servicii de protectie si paza precum si de investigatii. In ciuda problemelor emotionale, absolut firesti avand in vedere prin ce a trecut, Lisbeth este un geniu al informaticii si calculatoarelor si reuseste sa gaseaca cele mai compromitatoare informatii in cazurile care ii sunt date.

Acestea sunt personajele principale ale cartii si ce urmeaza sunt sute de pagini in care incearca sa afle « who did it ? » intr-un mod care iti insufla o stare de nerabdare si anticipatie pentru a vedea ce se intampla in continuare si care e concluzia.

Ziceam ca nu mi-am pierdut timpul cu filmul si o sa explic si de ce. Este o productie de 2 ore si un pic, in suedeza (quite ok, nu-i asta problema) care este o adaptare a cartii nu o ecranizare a ei. Ce inseamna asta :

  • actorii sunt prost alesi-Mikael, care e descris ca atragator si cu succes la femei e urat si are fata plina cu urme de la varsat de vant, Erica e batrana iar Lisbeth mult prea emo comparativ cu imaginea din carte.
  • Harriet e bruneta in carte si blonda in film
  • Anita, care joaca un rol destul de important in carte, e expediata rapid in film, scuza fiind ca a murit de cancer.
  • Florile presate pe care le primeste Henrik si care in care sunt tinute in biroul sau, in film sunt mutate in podul casei. Care dintr-o resedinta modesta de tara s-a transformat in palat cu parter si 2 etaje.
  • In carte e nevoie de o investigatie serioasa pentru a afla cine a deschis fereastra in camera lui Harriet, in film afli dupa 15 minute. And many more.

In caz ca sunteti totusi interesati, iata trailerul:

Astea fiind spuse, cu siguranta o sa citesc si a 2-a carte din serie. Sunt curioasa ce se intampla in continuare. Mai ales dupa sfarsitul care m-a facut sa vreau sa-l iau la palme pe Mikael.

The last lecture

Posted in Motivational by daianara on December 8, 2010

Randy Pausch a fost un profesor american de computer science la Universitatea Carnegie Mellon. A murit la 47 de ani, in urma complicatiilor provocate de cancer. In ultimul sau an a scris aceast prelegere pentru copiii sai. Apoi, fiind filmata, a ajuns un succes pe Youtube si s-a publicat o carte pe acelasi subiect, ajunsa best seller.

Ideile pe scurt:

  • Follow your dreams
  • Listen to your kids
  • “It’s just a thing”
  • Learn gratitude
  • Don’t complain, just work harder (I’m working on it)

O gasiti completa pe net aici.

Sculpturi subacvatice

Posted in Geekesque by daianara on December 5, 2010

 

Stand aiurea pe net am dat de ceva absolut fascinant: site-ul domnului Jason de Caires Taylor, artist extraordinaire. Specialitatea lui este sculptura, mai precis sculpteaza statui foarte real life like care sunt apoi scufundate si lasate sa devina parte din ecosistem. Astfel, pe ele cresc corali si devin casa/loc de joaca pentru pesti. Din cate citesc pe site sculpturile sunt scufundate in apele din America de Sud. E ceva ireal de frumos la ele, cam asa imi inchipuiam eu ca arata peisajele si personajele din Mica Sirena. Si nu pot sa nu ma gandesc ce impresie vor face peste cateva sute de ani, cand vor fi uitate si apoi redescoperite. Va las cu cateva imagini, galeria intreaga o gasiti pe site-ul lui.

 

 

Magazinele second hand

Posted in Cluj, Rants by daianara on December 4, 2010

Nu stiu alte orase cum sunt dar in Cluj e plin de magazine second hand (sau second pe scurt). Au aparut cu ani in urma si au evoluat frumos (atat fizic cat si in mentalitatea cumparatorului) de la statul de “magazinul saracului”, in care e rusinos sa intri, la cel de “butic vintage”. Si sunt extrem de bucuroasa ca au reusit sa creasca asa. Pe langa asta, s-a dovedit a fi si un  business destul de bun, centrul orasului (locatie extrem de scumpa de altfel) fiind plin de astfel de magazine. Le recunosti foarte usor dupa reclamele din vitrine indicand haine de import Germania sau (mai nou) Anglia. Iar Tabita, in Cluj, e deja nume de casa si mi-e dor sa prind o promotie de-a lor cu orice articol la 50 de bani. :D

Oricat imi place sa merg la cumparaturi in magazine gen Zara sau Mango, parca nu-mi vine sa dau sute de lei pe o fusta sau o haina. Mai ales cand o gasesti si la 1/10 din pret.  Din pacate, fiind la serviciu toata ziua nu prea am cand sa merg sa scormonesc printre umerase dar maica-mea mereu ma uimeste cu ce descopera (palton de iarna impecabil, bluze H&M, camasi Armani, the works). Principalele plangeri pe care le-am auzit despre haine ar fi sa sunt fie uzate, fie purtate si deci neigienice. Ei bine, majoritatea hainelor pe care le-am vazut eu sunt nou noute, importate din strainatate fara a fi purtate vreodata. Cat despre curatenie, nu mi-am pus niciodata problema asta, oricum spalam temeinic totul. :P

Concediu

Posted in Personal by daianara on December 3, 2010

De azi (18.30 EET) intru in concediu timp de o saptamana (plus inca un weekend). N-am avut aventuri la mare sau la munte azi vara si recuperez acum. Planul principal e sa citesc The Girl with the Dragon Tattoo, sa vad apoi filmul si sa le compar. Vinerea urmatoare e zi de salar si am planuit sa bat magazinele second hand din Cluj in cautare de chilipiruri si apoi sa merg sa vad un film (daca gasesc ceva interesant). Cum e inainte de salar probabil nu o sa am experimente interesante (cooking or otherwise) dar sper ca macar sa am timp de studiat tonele de reviste cu retete pentru Craciun pe care le-a cumparat maica-mea. And sleep, 10 hours a day or more, sa scot toata oboseala din mine. I do declare it’s gonna be nice and warm and snuggly! :D