The fabulous life

Barbati care urasc femeile-cartea si filmul

Posted in The book shelf by daianara on December 9, 2010

« I’ve had many enemies over the years. If there’s one thing I’ve learned, it’s never engage in a fight you’re sure to lose. On the other hand, never let anyone who has insulted you get away with it. Bide your time and strike back when you’re in a position on strength-even if you no longer need to strike back.«

Asa cum am planuit mai devreme, saptamana asta am citit Barbati care urasc femeile (in engleza, unde a fost publicata sub denumirea The Girl with the Dragon Tattoo). Am incercat si filmul dar am renuntat rapid pentru ca nu-mi place sa-mi pierd timpul.

Nu citisem nimic despre seria Millennium inainte sa ma apuc de carte asa ca habar n-aveam in ce ma bagam. I just looove surprises. Si s-a dovedit a fi una cat de poate de placuta, cartea ajungand s-o devor in cateva zile. Stieg Larsson scrie foarte natural si fluid, nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca a scris toata trilogia seara, dupa ce venea de la serviciu. De luat ca exemplu. Apoi majoritatea cartilor de gen “caramida” imi dau sentimentul asta de cozyness cand ma apuc de ele. It’s like an old friend waiting for you to spend time with it. Si asta nu a fost o exceptie.

N-am citit un roman politist (si aici ma refer la modern day crime) de foarte mult timp si cred ca schimbarea mi-a prins bine. Pe scurt, Mikael Blomkvist este un jurnalist celebru, recent condamnat pentru defaimare dupa ce a publicat un articol despre afacerile unui industrias suedez fara sa aiba, zic ei, probe. Pentru a evita falimentul revistei pe care o conduce (Millennium) accepta o slujba mai putin obisnuita. Este contactat de avocatul lui Henrik Vanger, capul uneia dintre cele mai cunoscute familii din industria suedeza pentru a face 2 lucruri :

1) Pretextul : sa scrie o cronica a familiei Vanger, de la origini pana in prezent

2) Sa afle care dintre membrii familiei a ucis-o pe stra-nepoata lui, Harriet, in urma cu peste 40 de ani.

Termenul pe care il are la dispozitie este de un an si, pe langa recompensa baneasca, i se promit si informatii compromitatoare despre cel din cauza caruia trebuie sa intre la inchisoare.

In paralel, facem cunostinta cu Lisbeth Salander, o tanara antisociala, la granita dintre goth si punk rock angajata de ceva timp la Milton Securities, o firma care ofera servicii de protectie si paza precum si de investigatii. In ciuda problemelor emotionale, absolut firesti avand in vedere prin ce a trecut, Lisbeth este un geniu al informaticii si calculatoarelor si reuseste sa gaseaca cele mai compromitatoare informatii in cazurile care ii sunt date.

Acestea sunt personajele principale ale cartii si ce urmeaza sunt sute de pagini in care incearca sa afle « who did it ? » intr-un mod care iti insufla o stare de nerabdare si anticipatie pentru a vedea ce se intampla in continuare si care e concluzia.

Ziceam ca nu mi-am pierdut timpul cu filmul si o sa explic si de ce. Este o productie de 2 ore si un pic, in suedeza (quite ok, nu-i asta problema) care este o adaptare a cartii nu o ecranizare a ei. Ce inseamna asta :

  • actorii sunt prost alesi-Mikael, care e descris ca atragator si cu succes la femei e urat si are fata plina cu urme de la varsat de vant, Erica e batrana iar Lisbeth mult prea emo comparativ cu imaginea din carte.
  • Harriet e bruneta in carte si blonda in film
  • Anita, care joaca un rol destul de important in carte, e expediata rapid in film, scuza fiind ca a murit de cancer.
  • Florile presate pe care le primeste Henrik si care in care sunt tinute in biroul sau, in film sunt mutate in podul casei. Care dintr-o resedinta modesta de tara s-a transformat in palat cu parter si 2 etaje.
  • In carte e nevoie de o investigatie serioasa pentru a afla cine a deschis fereastra in camera lui Harriet, in film afli dupa 15 minute. And many more.

In caz ca sunteti totusi interesati, iata trailerul:

Astea fiind spuse, cu siguranta o sa citesc si a 2-a carte din serie. Sunt curioasa ce se intampla in continuare. Mai ales dupa sfarsitul care m-a facut sa vreau sa-l iau la palme pe Mikael.

5 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ghem said, on December 10, 2010 at 3:19 pm

    mai, intotdeauna filmul te dezamageste dupa ce citesti cartea pentru ca mai toti regizorii tin sa rescrie povestea..si eu mi-e mi-a placut seria “millenium” desi am urmarit doar filmele:)

    • daianara said, on December 10, 2010 at 3:43 pm

      Pai da, dar n-ar trebui. Si e pacat ca am ajuns sa fim obisnuiti cu asta. Off the top of my head, sunt 2 filme care sunt foarte bine realizate: Silent Hill, o ecranizare foarte reusita a seriei de jocuri si Fight Club care, IMHO, bate cartea. Astept hoarda de fani Palahniuk. :P

  2. Ghem said, on December 17, 2010 at 4:52 pm

    Silent Hill nu l-am vazut…Fight Club mi-a placut dar, din pacate, nu am citit cartea. O singura dezamagire in legatura cu subiectul asta imi aduc aminte – filmul “Interviu cu un vampir”. Citisem intai cartea si , bineinteles, filmul nu a fost deloc asa cum “trebuia sa fie” – din punctul de vedere al distributiei – Antonio Banderas juca rolul unui adolescent fragil de vreo 17-18 ani iar scenariul era mult simplificat si abramburit fata de original.

  3. anDra24h said, on January 3, 2011 at 4:41 pm

    Filmu ăsta chiar mi-a plăcut ! L-am văzut de 2 ori..şi e chiar tare ! The Girl with the Dradoon Tattoo.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: