Barbati care urasc femeile-cartea si filmul

« I’ve had many enemies over the years. If there’s one thing I’ve learned, it’s never engage in a fight you’re sure to lose. On the other hand, never let anyone who has insulted you get away with it. Bide your time and strike back when you’re in a position on strength-even if you no longer need to strike back.«

Asa cum am planuit mai devreme, saptamana asta am citit Barbati care urasc femeile (in engleza, unde a fost publicata sub denumirea The Girl with the Dragon Tattoo). Am incercat si filmul dar am renuntat rapid pentru ca nu-mi place sa-mi pierd timpul.

Nu citisem nimic despre seria Millennium inainte sa ma apuc de carte asa ca habar n-aveam in ce ma bagam. I just looove surprises. Si s-a dovedit a fi una cat de poate de placuta, cartea ajungand s-o devor in cateva zile. Stieg Larsson scrie foarte natural si fluid, nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca a scris toata trilogia seara, dupa ce venea de la serviciu. De luat ca exemplu. Apoi majoritatea cartilor de gen “caramida” imi dau sentimentul asta de cozyness cand ma apuc de ele. It’s like an old friend waiting for you to spend time with it. Si asta nu a fost o exceptie.

N-am citit un roman politist (si aici ma refer la modern day crime) de foarte mult timp si cred ca schimbarea mi-a prins bine. Pe scurt, Mikael Blomkvist este un jurnalist celebru, recent condamnat pentru defaimare dupa ce a publicat un articol despre afacerile unui industrias suedez fara sa aiba, zic ei, probe. Pentru a evita falimentul revistei pe care o conduce (Millennium) accepta o slujba mai putin obisnuita. Este contactat de avocatul lui Henrik Vanger, capul uneia dintre cele mai cunoscute familii din industria suedeza pentru a face 2 lucruri :

1) Pretextul : sa scrie o cronica a familiei Vanger, de la origini pana in prezent

2) Sa afle care dintre membrii familiei a ucis-o pe stra-nepoata lui, Harriet, in urma cu peste 40 de ani.

Termenul pe care il are la dispozitie este de un an si, pe langa recompensa baneasca, i se promit si informatii compromitatoare despre cel din cauza caruia trebuie sa intre la inchisoare.

In paralel, facem cunostinta cu Lisbeth Salander, o tanara antisociala, la granita dintre goth si punk rock angajata de ceva timp la Milton Securities, o firma care ofera servicii de protectie si paza precum si de investigatii. In ciuda problemelor emotionale, absolut firesti avand in vedere prin ce a trecut, Lisbeth este un geniu al informaticii si calculatoarelor si reuseste sa gaseaca cele mai compromitatoare informatii in cazurile care ii sunt date.

Acestea sunt personajele principale ale cartii si ce urmeaza sunt sute de pagini in care incearca sa afle « who did it ? » intr-un mod care iti insufla o stare de nerabdare si anticipatie pentru a vedea ce se intampla in continuare si care e concluzia.

Ziceam ca nu mi-am pierdut timpul cu filmul si o sa explic si de ce. Este o productie de 2 ore si un pic, in suedeza (quite ok, nu-i asta problema) care este o adaptare a cartii nu o ecranizare a ei. Ce inseamna asta :

• actorii sunt prost alesi-Mikael, care e descris ca atragator si cu succes la femei e urat si are fata plina cu urme de la varsat de vant, Erica e batrana iar Lisbeth mult prea emo comparativ cu imaginea din carte.
• Harriet e bruneta in carte si blonda in film
• Anita, care joaca un rol destul de important in carte, e expediata rapid in film, scuza fiind ca a murit de cancer.
• Florile presate pe care le primeste Henrik si care in care sunt tinute in biroul sau, in film sunt mutate in podul casei. Care dintr-o resedinta modesta de tara s-a transformat in palat cu parter si 2 etaje.
• In carte e nevoie de o investigatie serioasa pentru a afla cine a deschis fereastra in camera lui Harriet, in film afli dupa 15 minute. And many more.

In caz ca sunteti totusi interesati, iata trailerul:

Astea fiind spuse, cu siguranta o sa citesc si a 2-a carte din serie. Sunt curioasa ce se intampla in continuare. Mai ales dupa sfarsitul care m-a facut sa vreau sa-l iau la palme pe Mikael.