The fabulous life

Menta

Posted in Uncategorized by daianara on August 29, 2010

Dupa ce am fost confruntata de cateva ori cu lipsa plantelor aromatice din Cluj, am facut singurul lucru care se putea face. I got a mint plant! :D

E prima dintre cele 3 plante pe care vreau sa mi  le iau (celelalte fiind busuioc si ardei iute).  Flowers are just too hardcore for me. Mai sus e ghiveciul in care am transplantat-o dupa ce am scos-o din plasticul de la magazin (se gaseste la Carrefour btw).

Din cate am citit pe net, ii place umbra, solul umed si frunzele se smulg din varf, nu de pe margini. Am luat nota. Now I just hope the little plant is gonna make it. :)

Tagged with: , ,

Random thought #47

Posted in Random thoughts by daianara on August 28, 2010

It would appear that my mom considers her birthday to be some sort of religious experience. She’s making us feast the entire day before indulging in tonight’s plentiful dinner.

Tagged with: ,

New blog

Posted in Trying new stuff by daianara on August 28, 2010

Am deschis un nou blog! Check out Tastes of Cluj. :D

Festivalul medieval Sighisoara

Posted in Personal, The world around me by daianara on August 15, 2010

La sfarsit de iulie, dupa nenumarati ani de urmarit evenimentul la TV, eu si The Boyfriend am ajuns in minunata Sighisoara pentru a lua parte la festivalul medieval. Here’s a little story about our trip.

Din motive de comoditate (aka: vrem sa fim siguri ca stam jos) am mers cu trenul. Care a avut intarziere de o ora la dus din cauza caldurii si de inca o ora la intors din cauza inundatiilor. Sweet! Nu am prins Sageata Albastra in niciuna din cele 2 ocazii insa macar se putea deschide geamul. Aer!!!

Mai sus sunt eu lafaindu-ma pe drum spre Sighisoara. Am prins compartimentul mai liber timp de vreo ora. Asta pana cand a venit un grup de highschool kids anime freaks extraordinaire, care au insistat sa se inghesuiasca in acelasi compartiment, au inceput sa sporovaiasca in japoneza, sa le sune telefoane avand ca ringtones anime theme songs si sa-si faca planuri in legatura cu proprietatile pe care le vor avea langa Tokio. :)) Fun a fost ca eu vorbeam in engleza cu The Boyfriend si la un moment dat unul dintre baieti ma intreaba:

“Excuse me, are you checking your GPS on your phone?”

Eu: Da.

El: “Do you know how much longer till we get to Sighisoara?”

Eu: Uite, suntem aici, mai avem vreo 20 de minute.”

El: “Oh, thank you”.

Cred ca to this day a ramas convins ca sunt ceva foreign chick. :P

Ok, dupa vreo 4 ore pe tren, in the scorching heat and Japanese blabber, ajungem la Sighisoara. Gara e recent renovata, baia e curata (I’m a freak, I check the bathroom in every place I go to) si este un mic fast-food/snack place/coffee shop unde poti manca/bea ceva cat timp astepti trenul. Which is what we did when the festival was over. Don’t expect greatness, e gara style, dar curat si cu personal amabil. :)

Proprietarul pensiunii la care am stat a venit sa ne ia de la gara si dupa 10 minute am ajuns la destinatie. Mai jos view from our room respectiv curtea pensiunii. Am gasit exact ce am vazut pe net cand am facut rezervarea dar nu m-am simtit foarte confortabil. Era cald si aveam de urcat 2 etaje pana la camera noastra (no A/C), patul nu era foarte confortabil, fiind vorba de o mansarda tavanul era foarte jos si m-am lovit de cateva ori, dusul curgea si de fiecare data parea ca m-am spalat pe podeaua baii, toaleta necesita ceva truc ca sa functioneze corect iar proprietarii nu s-au obosit sa ne faca patul cat timp am lipsit. Plus they had some very weird animal thing that you can read about here. Ah da, nici Internetul nu functiona. And it wasn’t the laptop. L-am dus cu noi prin oras si nu a avut nici o problema de conectare in alte locuri cu wireless.

Dupa un dus, ceva de mancare si apa rece (respectiv cafea) am chemat un taxi si am pornit sa exploram cetatea. Care este SUPERBA! Mai jos este una din multiplele intrari catre zona festivalului. Intrarea costa 10 lei de persoana pe zi, biletul continand intrari multiple. In fiecare zi biletul avea alta culoare (albastru, verde, galben) si erau puncte de control la fiecare intrare in cetate astfel incat  nu exista nici o modalitate sa te strecori inauntru neobservat. Nu ca unii n-ar fi incercat. Am trecut pe langa un grup care planuia sa intre toti folosind acelasi bilet. I didn’t stick around to  hear the details. :P

And here it is!! La cat de confuz si intortocheat era totul la inceput, dupa 3 zile acolo ne descurcam perfect. Ba am ajuns chiar sa-i dam indicatii unui sofer de taxi incepator cum sa ne duca la pensiune. In his own town!

Cetatea avea amenajata mai multe scene unde, timp de 3 zile, se desfasurau simultan evenimente. Cu nume specifice, gen Piata Cavalerilor sau Piata Trubadurilor, era o placere sa te plimbi pe stradutele inguste incercand sa le gasesti. Evenimentele variau de la turniruri, la prezentari de arme, la spectacole de magie (din care am prins doar un fragmente) la concerte de muzica. In general nu am mers sa vedem cine canta dar in ultima seara am ramas in piata centrala sa vedem un spectacol cu foc si asa am dat de Pontice. Super recomand. Daca cineva gaseste de unde se poate comanda CD-ul lor, please, let me know.  Citez de pe site-ul lor:

“Genul muzical abordat este cel traditional european cu influente mediteraneene, mai exact ceea ce se canta in perioada 1200-1800 in hanuri sau in piete.”

In a 2-a poza de mai jos e o vedere asupra orasului din Turnul cu Ceas care gazduieste si Muzeul de Istorie al orasului. Am vazut pantofi vechi de dama si galosi, firma unui palarier, plina cu flori si mini palarii, instrumente medicale si mobila de acum sute de ani, artifacte recuperate din zona si semne ale unei culturi stravechi plus figurinele din turn. Dupa mult urcat pe scari intortocheate si super inguste am ajuns la aer, deasupra tuturor.  Am gasit o vedere uimitoare a zonei si o multime de placute cu distante de la Sighisoara la diferite orase din lume. Am facut o poza cu distanta pana la Tokio, as a reminder I wanna go there some day.

Tip for future visitors. Erau o multime de comercianti ambulanti care vindeau orice de la inghetata la kurtosh kalacs la apa. In vreme ce Betty Ice avea preturi normale (2 lei o cupa) am dat de un stand care vindea home made ice cream la 8 lei globul. Delicioasa dar cam mult pentru 3 globuri. Apa era si ea scumpa, o sticla de 2 litri fiind 8 lei. Except la intrare unde ceva evanghelisti dadeau Jesus water gratis. Zic Jesus Water pentru ca peste ambalajul normal erau citate din Biblie. Ideea e ca daca iesiti din cetate si  mergeti 100 de metri gasiti un ABC cu preturi normale. :) Ah da, nu se vindea alcool decat daca stateai sa bei la terasa. Deci no walking on the streets with beer bottles/cups in hand. Yay!

Mai jos, poze cu parada cavalerilor. De 2 ori pe zi se adunau toti si defilau prin intreaga cetate. De fiecare data lumea se imbulzea sa-i vada. Stiu ca urmaream un spectacol complet insipid al si mai multor evanghelisti (cred ca au venit la recrutat) care promiteau jonglerii (realizate prost) si teatru medieval si furnizau scenete biblice puse in scena si mai prost. Cand au inceput sa vina cavalerii, toata lumea (and I mean TOATA lumea) s-a intors sa-i urmareasca pe acestia. Poor Jesus people. :P But look how cool the knights are! :D

Urmeaza ceea ce probabil e poza mea preferata. Undeva in ziua 2 am vrut sa mergem la strand. Am ajuns acolo dar nu am fost prea incantati. Sezlongurile erau putine si ocupate, era plin de lume si nici nu arata foarte modernizat. Asa ca am mers spre singurul (cred) hotel cu piscina din oras. Unde, surpriza!, am fost invitati sa le folosim piscina, sa ne odihnim picioarele pe iarba si sa stam la umbra palmierilor complet gratis. Hell yeah! Daca nu ramaneam sa luam masa acolo n-am fi platit nimic. Amuzant a fost cand nu mai erau mese libere afara si chelnerul ne-a adus o masa si scaune dinauntru, doar pentru noi. :) Not so great a fost ca am comandat dorada cu sos de lamaie si migdale si am primit dorada cu o jumatate de lamaie si fara migdale. Painea ceruta nu a venit si nici limonada pe care am vrut-o pentru a insoti desertul. Cel putin nu erau incluse pe nota de plata. :P

In aceeasi zi am vrut sa vizitam si casa memoriala Herman Oberth. Am gasit-o fara nici un fel de problema, am intrat in curte dar era inchis. Nu exista nici un orar afisat sau numar de telefon la care se putea suna pentru a stabili o vizita. Pacat.

Overall, it was super fun. Festivalul si orasul sunt incredibile-cu siguranta merita vazute-am explorat locuri noi, am profitat de un student la Arte si mi-am facut portretul, am stat la soare, ne-am distrat si am facut multe fotografii care ne fac sa zambim de fiecare data cand ne uitam la ele. So go there and have even more fun! :D

Flanco si TVA-ul inapoi

Posted in Uncategorized by daianara on August 7, 2010

Ascultam azi radioul si am auzit o oferta interesanta de la Flanco. “Iti dam inapoi tot TVA-ul. Cumpara acum orice produs si primesti inapoi 24%”. Wow, suna grozav, nu? Pentru ca ce am inteles eu, maica-mea, taica-meu si, pretty much, everyone around e ca:

  • fie platesti un pret cu 24% mai mic decat cel de pe raft sau
  • ti se dau bani inapoi mai tarziu in urma completarii unui formular

Sounds too good to be true? It is. Am intrat pe site-ul Flanco si am citit regulamentul promotiei. Din care am inteles urmatoarele lucruri:

  • promotia se deruleaza pana in 31.08
  • in urma cumpararii unui articol de la Flanco se primeste un voucher valoric de 24% din valoarea cumparaturii.
  • care voucher trebuie folosit pana in 11.08.2010 – 20.08.2010. Desi promotia e valabila pana in 31.08
  • voucherul il poti folosi doar la o alta achizitie de la Flanco si doar daca noua achizitie are valoare mai mare sau egala cu cea initiala. So, daca ti-ai luat un frigider si apoi vrei sa-ti cumperi un aspirator si sa aplici reducerea ne pare rau, nu se poate.

Estimez vremuri grele pentru saracii angajati de la Flanco. Cred ca romanii vor sari pe oferta si se vor arde rau de tot. Si saracul angajat care nu are nici o treaba cu marketing-ul e cel care plateste. :(

Tagged with: , , , ,

Wok’n’Roll

Posted in Cluj by daianara on August 6, 2010

Aseara am vrut sa ies la cina in oras si, fiindca tot am auzit de el, am decis sa incercam Wok’n’Roll. Este un restaurant cu specific asiatic, catch-ul fiind ca mancarea este gatita in wok-uri, chiar in fata ta. N-au site (when will Romanians ever learn?) dar am gasit niste poze aici.

First thing’s first. Nu e suficient de bine marcat. Adica in afara de numele restaurantului nu e nimic care sa-ti atraga atentia. Un afis in geam, un semn pe strada pointing towards the place, nada. Mergeam acolo si era sa trec fix pe langa el daca nu ma tragea prietenul meu de maneca.

Second. Intru si ma molesesc toata. Wok+fire+summer time+aer conditionat la minim (sau nepornit in favoarea geamurilor deschise)=very bad move. Noroc ca a inceput ploaia care a mai racorit putin atmosfera. Si a udat toate mesele (read above de geamurile deschise).

Third. Intri si…what are you supposed to do? I mean really, pentru un client care merge pentru prima data acolo, not a regular, esti total confuz. Nu te primeste nimeni, nu poti sa mergi la masa, este un mini bar in fata cum intri unde mergi si stai in picioare pana dai comanda. Again, nu e marcat in nici un fel, nu scrie “receptie”, “comenzi”, nimic. You go in and you stare, looking confused.

Fourth. Ce cauta pastele (traduse in engleza ca noodles-care sunt destul de diferiti) in meniul unui restaurant cu specific asiatic? Just in case someone’s in the mood? Ce rost mai are in cazul asta sa deschizi un restaurant cu un anumit specific? Hai sa fie asa 70% din timp si restul cartofi prajiti? Sper sa fie doar o traducere proasta.

Fifth. Organizarea spatiului lasa mult de dorit.  Unu la mana nu e folosit tot si da impresia de gol (mai ales cand nu sunt clienti). La fiecare masa mai incapea lejer un scaun in capat. Apoi nu inteleg ce legatura au cu restaurantul pozele de pe pereti. Incluzand aici una cu un magarus ranjind si alta cu un caine. What am I missing?

Sixth. La 30 de lei o portie de mancare si o bere ma astept ca, cel putin, sa stau comod. Ca sa nu mai zic sa-mi fie adusa mancarea la masa. Dar nu. Scaunele alese sunt bar stools, fara spatar. Sorry grandma. :( Apoi trebuie sa te scobori de unde de abia te-ai cocotat pentru a merge la tejghea sa-ti iei mancarea. Dear sirs, I go out so someone can do that for me.

Seventh. Various stuff. Toaleta nu e marcata. Let’s read that again. Toaleta NU e marcata. o_O Inteleg ca spatiul nu e mare dar really now.

Cat am stat acolo am ascultat, printre alte pop/rock songs, Lenny Kravitz. Numai mie mi se pare ca ceva nu se leaga?

Ah da, superba fotografia montata pe perete, in zona in care se gateste. Foarte profesionala, culori frumoase, nimic de comentat. A mai observat cineva ca bandanele celor 2 bucatari din sus mentionata poza au frunze de marijuana pe ele?

Am citit aici urmatorul lucru “Astfel de locuri sunt tipice pentru oraşele universitare, cu mâncare ieftină şi cu porţii mari.” Corectii: portia este medie nu mare iar mancarea nu este in nici un caz ieftina (vreau sa vad studentul roman care considera O masa de 30 de lei ieftina).

Concluzie. Asian place that serves pasta and plays Lenny Kravitz. I’m confused. Da, mancarea e buna si proaspata. Dar punand in balanta asta cu toate minusurile mai sus indicate nu cred ca voi trece pe acolo prea curand.

Tagged with: , , ,