The fabulous life

UPC a murit, traiasca RDS?

Posted in Rants by daianara on January 8, 2011

Povesteam intr-un articol anterior de calitatea la customer service-ul de la UPC. Iar acum soc, la sfarsitul anului, am decis sa trecem pe RDS. :P Overall aveau o oferta mai avantajoasa in ceea ce priveste pachetul de servicii (TV+Net+Telefon). Dar sa incepem cu inceputul.

A long time ago, furnizorul nostru de servicii de televiziune era Astral, care a fost apoi cumparat de UPC. Pentru partea de telefonie am ramas la Romtelecom deoarece portarea numarului in alta retea nu era inca permisa/lege.  Cand ni s-a prezentat aceasta oportunitate, am trecut si cu numarul vechi (si drag) in reteaua UPC.  Aici a aparut urmatoarea problema: puteam suna bine mersi in strainatate dar cand cineva din afara tarii incerca sa ne dea un telefon se auzea un mesaj indicand ca nu au credit suficient. Au urmat telefoane la furnizori incercand sa aflam de unde vine problema si pana la urma se pare ca era din cauza UPC, care nu are serviciul de telefonie bine pus la punct.

Bun, la problema asta s-a adaugat reducerea semnificativa a programelor transmise prin televiziunea analogica, pentru a forta astfel abonatii sa treaca la televiziunea digitala-semnificativ mai scumpa, mai ales cand ai 2 televizoare.  Nu ca ma intereseaza pe mine foarte mult TV-ul dar ii intereseaza pe ai mei.

Cireasa de pe tort a fost o intrerupere de 4 zile a semnalului de la UPC-net, tv si telefon.  In conditiile astea am inceput sa cautam alt furnizor pentru aceste servicii. Cum Romtelecom inca ofera servicii de 3 ori mai slabe si de 2 ori mai scumpe am mers pe RDS. Factura totala a scazut in timp ce viteza la net a crescut de la 10 Mb/s la 50 de Mb/s (sigur incurc ceva pe aici; also, ala e maxim in retea metropolitana) iar numarul de canale TV a crescut si el (pe analogic) de la 45 la 70.  Contractul a fost incheiat in 27 decembrie iar baietii au venit sa instaleze tot in 4 ianuarie, deci destul de repede.  Programele TV se prind ok iar ai mei jura ca a crescut calitatea imaginii. :D La net, din ce am vazut, viteza de download a crescut-pe utorrent la de un maxim de 1,1 MB/s la 2,4MB/s iar la un download de pe Steam a fost maxim 1,4 MB/s.

EDIT: Am scos un film cu viteza de download de 5.1 MB/s.

Problema este urmatoarea-la unul dintre televizoare trebuia as avem televiziunea digitala dar se pare ca nu sunt decodoare. Verificand pe net se pare ca asta este o problema frecventa la RDS. A 2-a parte a problemei este ca inca nu s-a realizat portarea numarului de fix in reteaua RDS din motive care imi scapa. Acuma nu vreau sa fiu bitchy, oamenii au venit, au instalat tot si avem si net si tv si telefon.  Dar as aprecia ceva mai multe informati: cand se face portarea, care e problema si cand primesc receiverele de care e nevoie pentru digital. Asa ca incepem luni cu un telefon la relatii cu clientii Cluj si cu altul la ANCOM.

UPDATE: Au sunat cei de la RDS (e sambata btw) sa ne spuna ca a fost aprobata portarea si din 16/01 vom avea vechiul numar de telefon. :)

Advertisements

Customer Service UPC

Posted in Rants by daianara on December 22, 2010

Sunt in soc. Seara asta am sunat la UPC si am avut parte de un serviciu excelent. Extraordinar chiar. Da, UPC, aia pe care-i injuram cand nu injuram RDS-ul. Weird huh? Ce s-a intamplat?

Aprind seara televizorul dupa cam o luna, o luna jumate in care nu l-am folosit deloc. Eram prea obosita sa mai stau in fata calculatorului asa ca am zis ca 20 de minute de varieté si apoi somn. Cand aprind TV-ul surpriza: isi modificasera software-ul intre timp si imi cerea sa introduc ceva cod de 3 cifre din manualul UPC pentru a scana din nou programele. Manual pe care nu l-am vazut cred ca din ziua in care au instalat receiver-ul. Zic, daca e doar din 3 cifre poate e ceva basic (gen 000). Incerc si nimeresc frecventa de Bucuresti (eu fiind in Cluj). Receiver-ul isi face treaba si imi arata prompt ca a detectat 137 de programe (da, si eu m-am mirat) din care se vad/aud fix 0. Yupi, now what? Pai am incercat sa revin la ecranul initial care imi permitea sa scanez frecventa. PIN protected. In gandul meu lux, 1234, fiind super obisnuita de la telefon (please don’t steal it).  Aiurea, nu-i asta si mai am o incercare. Asa ca pun mana pe telefon si sun la suport tehnic. Tin sa spun ca imi iubesc telefonul touch screen dar cand trebuie sa sun la numere care imi cer sa apas 2, apoi 3, apoi codul de client din 7 cifre imi vine sa turb. Pentru ca nu merge! Asa ca mi-a raspuns cineva foarte repede dar cum am dus telefonul la ureche s-a apasat ceva tasta si s-a terminat conv0rbirea. So I went old school. Am bagat fixul in priza la incarcat si seara la 21, cand am ajuns acasa, sun iar.

De ceva timp lucrez pe call quality, stiu cum ar trebui sa decurga o convorbire si tin sa spun ca baiatul care mi-a raspuns a respectat toti pasii. S-a prezentat, a avut rabdare, nu s-a enervat odata, politicos, amabil, tot ce-ti poti dori. Mi-a rezolvat problema in fix 2 minute, fara chestii de genul nu sunt eu titulara contractului si sa sune ea. Awesome, ma bucur ca am sunat si mi-e jena ca nu i-am urat sarbatori fericite la sfarsit.

Magazinele second hand

Posted in Cluj, Rants by daianara on December 4, 2010

Nu stiu alte orase cum sunt dar in Cluj e plin de magazine second hand (sau second pe scurt). Au aparut cu ani in urma si au evoluat frumos (atat fizic cat si in mentalitatea cumparatorului) de la statul de “magazinul saracului”, in care e rusinos sa intri, la cel de “butic vintage”. Si sunt extrem de bucuroasa ca au reusit sa creasca asa. Pe langa asta, s-a dovedit a fi si un  business destul de bun, centrul orasului (locatie extrem de scumpa de altfel) fiind plin de astfel de magazine. Le recunosti foarte usor dupa reclamele din vitrine indicand haine de import Germania sau (mai nou) Anglia. Iar Tabita, in Cluj, e deja nume de casa si mi-e dor sa prind o promotie de-a lor cu orice articol la 50 de bani. :D

Oricat imi place sa merg la cumparaturi in magazine gen Zara sau Mango, parca nu-mi vine sa dau sute de lei pe o fusta sau o haina. Mai ales cand o gasesti si la 1/10 din pret.  Din pacate, fiind la serviciu toata ziua nu prea am cand sa merg sa scormonesc printre umerase dar maica-mea mereu ma uimeste cu ce descopera (palton de iarna impecabil, bluze H&M, camasi Armani, the works). Principalele plangeri pe care le-am auzit despre haine ar fi sa sunt fie uzate, fie purtate si deci neigienice. Ei bine, majoritatea hainelor pe care le-am vazut eu sunt nou noute, importate din strainatate fara a fi purtate vreodata. Cat despre curatenie, nu mi-am pus niciodata problema asta, oricum spalam temeinic totul. :P

MTV EMA 2010

Posted in Rants by daianara on November 11, 2010

Din intamplare am prins la TV, zilele trecute, decernarea premiilor europene MTV. Bineinteles ca am adormit inainte de jumate dar iata ce “highlights” au fost pana atunci:

  • Katty Perry intr-un tricou de fotbal american, rosu si cu paiete, pe post de rochie. Beata sau drogata (votez pentru ultima),a falsato-mieunat ultima ei piesa intr-una din pietele Madridului inainte sa se impleticeasca pe scena pentru a-si ridica premiul (nu mai stiu care a fost ala).
  • Justin Bieber a castigat Best Male. Bwhahahahah, no comment.
  • Felul in care castigatoarele Ke$ha si Katty Perry si-au recompensat fanii si audiente a fost prin injuraturi care sunt curioasa cat de repede au fost inlocuite de beep-uri la versiunea US. Ke$ha (aia cu Brush my teeth with a bottle of Jack) zicea ceva de genul: just fucking be yourselves. Allow me to lol little consumer culture adept.
  • Eva Longoria a facut o serie de gafe care, pentru mine, o trec la categoria pretty face, who cares about the brain?. De exemplu, in prima ora, a uitat de 2 ori cine urma sa prezinte un anumit premiu sau ciuntirea unor simple cuvinte in spaniola (impreshionante).
  • Pe covorul rosu au fost si 2 membrii din cast-ul Jersey Shore (ceva show de duzina al MTV-ului), un cocalar italo-american si contrapartea lui, pitipoanca asiatico-americana. Tipa: I actually am of Spanish origin. Host: Oh yeah, can you say anything in Spanish? Tipa: Uhm, I can say Hola.
  • Motivul pentru care am ajuns sa ma uit la premii a fost nominalizarea Innei. Contrary to popular trends, I don’t hate her. Bravo ei ca a ajuns peste tot in topuri iar campania de promovare si de a indemna oamenii sa o voteze mi s-a parut foarte draguta. Sadly, she didn’t win. Astept niste unfollow-uri acum. :P

Overall, totally embarrassing.

Cosmo si prostia omeneasca

Posted in Rants by daianara on October 27, 2010

Must share! Fiindca lui bf i s-a parut ciudat ca nu prea citesc reviste, ieri, cand m-am simtit mai girly asa, am luat ultimul numar din Cosmo (thanks for the free tampons!). Oh my god, revista asta e dementiala. Citez, si aproximez, dintre perlele de intelepciune:

  • Ca sa arzi calorii danseaza la dus timp de 15 minute. Nu stiu de ce chestia asta mi-a adus aminte de o faza din Final Destination, when death comes for one of them. I mean, FFS, eu alunec si cand vreau sa ies din cada, cu suport pentru aderenta sporita cu tot, si astia imi zic sa fac si acrobatii intr-un din cele mai alunecoase locuri. Hello Suicidals monthly!

  • Daca mananci bio (rosii de lamama din gradina), te uiti la filme europene, porti haine second hand si mergi cu bicicleta esti snob. Asta in acelasi numar in care prezinta haine de 2000+ lei.

  • Sa nu indraznesti sa porti tanga. Nimeni nu arata bine in ei. Sfat scris fix sub cel care iti zice ca, the morning after, sa porti pijamaua lui ca sa nu-ti mai sugi burta. *stopping for laughing break =))

  • Intreaba-l pe iubitul tau ce bautura crede ca ai fi. Daca zice mojito cu suc de rodii (stop laughing!) te vede ca pe o tipa super hotarata. ;)
  • Situatii cu potential ridicat de distrugere a chefului de harjoneala: cand iubitul iti desface sutienul si din el cad cornflakes. Sau daca are un tatuaj cu I love Beer. Eu as zicebonus points daca tatuajul respectiv e pe burta. I mean, what…the…fuck?

  • O tanti cercetatoare de la Universitatea din Navarra (Spania) a scos un studiu conform caruia cheltuiesti mai mult pe mancare sanatoasa decat daca adopti o dieta bazata pe junk food. Dupa cateva ture prin magazinele bio din Cluj, mi se pare destul de plauzibila teoria. Cosmo demonteaza acest studiu luand 2 pitzi (probabil de Bucuresti) si analizandu-le cheltuielile cu mancarea dintr-o saptamana. Pentru ca aia cu dieta de la shaormaria din colt da si 100 de lei pe alcool studiul este complet gresit. With just 2 pitzi as a test group.

 

In mod normal as zice ca imi vreau banii inapoi dar a fost mult prea distractiv sa citesc/scriu asta. :P

Stand up in Romania

Posted in Geekesque, Rants by daianara on April 26, 2010

Ok, that’s all I can stand and I can stand no more (obvious pun).

I have a certain interest in stand-up. I watch it when I feel down and for 30′, 1 hour or more I can relax and laugh it all away. I think it’s one of the most wonderful things in the world: to be able to make others (and yourself) laugh and an awesome way to give back (yeah, you heard me). Going to an amateurs night someday/somewhere is definitely a plan. Also, I have a certain advantage. Just like you have to be black to do nigger jokes without fear you’ll get stabbed after the show, you gotta be a woman to mock women and not be called a misoginistic pig (we know a few cases).

It was first a crazy idea in my head. “Yeah, maybe, but right now I need to sleep/eat/read/scratch” kind of thing. It started to be more and more feasible after I saw this movie. Believe-The Eddie Izzard story shows how one of the most awesome comedians got to where he is now (filling up Webley stadium-11.000 seats-with his show). From his childhood in Yemen to his mom dying to being a street performer to being in a college competition against Hugh Laurie and Emma Thompson (oh, the irony! :lol:) to being booed off stage time and time again. And the most amazing thing? His perseverence*. Again and again he would go back and try to make things better. Why? Because of what he believed:

“You gotta believe you can be an actor before you can be an actor. You gotta believe you can be a comedianbefore you can be a comedian. You gotta believe you can be an astronaut before you can be an astronaut.”

Then I discovered Danny Bhoy.

This guy came out of nowhere. Did a great number and in 10 months of getting started he won the biggest stand-up competition in Britain. He then started touring Australia. And he’s young. Oh so very young. Just more proof anything can be done when you put your mind to it.

So, all beefed up and motivated to go out, sit in a pub and write I come across…a poster advertising openings in a stand-up group. Coincidence? Divine intervention? Who the fuck cares?! It was Monday, the audition was an Thursday and I finished preparing an act 2 hours before the deadline.

Here’s where reality came in. We’re a fairly crappy large city. About 350k of us. The bus stations were filled with posters to go to the audition. Who actually showed up were 9 people. 1 is the classical guy you see everywhere carrying a guitar after him and playing folk music to get the girls wet. Another was a girl dressed up as a clown (I shit you not) who wanted to do pantomime. The rest were girls coming there to look pretty, 2 drunk guys and another one who, at telling him it’s a stand up group, went like: Oh, stand-up? Oh, well that’s hard.  No shit Einstein! -_-

Then the actual members of the group came in. They wanted to do a show in mid May (current date being end of April) for which they had 2 ideas and absolutely nothing written. But they would definitely love to hear stuff from us. We could even email them. But just the guys of course. To which I go: Ahem, excuse me, WTF? Oh yeah (dismissive wave of hand) you can do it too if you’re interested. Let me remind you this was a stand up audition. Let me also point out that at going 360 around the room no one (except me) had prepared a thing. Because we all know stand up is based on looks. So ok, the evening is over, my dreams momentarily beaten to a pulp (name one female in Romanian stand up), I go to my favourite pub and at least get a free drink. Only to get home and stare at the email the auditioners send with what was expected of us.  Oh please don’t stop at the manele part. :lol:

PS: The overseas selection of female entertainers also leaves a bit to be desired. At least I loled after watching this one:

*The guy also ran 43 marathons in 51 days. How much more awesome can you get?

Fapte bahice si alte lighioane

Posted in Rants by daianara on February 24, 2010

Well, not really avand in vedere ca in marea majoritatea a zilelor am baut ceai ca sa-mi dreg stomacul dupa o saptamana de utilizat Cola pe post de H2O. Si fiindca am fost asa cu minte, miercurea trecuta am fost la un party cu mai multe premiere:

Prima data in Club (more like bar) 30 Plus. Desi treceam pe langa el aproape zilnic in timpul facultatii, acum a fost prima data cand am si intrat.

Prima data cand am luat parte la karaoke (in mai sus mentionata locatie e karaoke party in fiecare miercuri). Granted, we could have chosen better than “Girls just wanna have fun” but hey, it was a bunch of girls screaming, uhm… singing, what could you expect? :)

Prima data cand mi-am utilizat skill-urile noi capatate la dance school. Rezultat: 5 dansuri cu aceiasi persoana si un “ma depasesti” la final. :lol: I really don’t know what I was afraid of all these years.

De asemenea Zombie e my new favourite drink. Suna ca scos din ceva horror movie dar e rom alb, rom brun si lichior de caise. Couldn’t get more girly than that. Daca tot suntem la subiectul bauturi, ce nu mai incerc in viata mea e Long Island Ice Tea. Suna absolut inofensiv dar e, de fapt, un monstru de indus mahmureli si stari de rau pe baza: rom, vodka, tequila, gin, triple sec si…cola. Staying the fuck away.

Ah da, daca tot m-am apucat de batut campii: dupa aproape un an am revenit la radacini (ironic) adica black hair. Fapt care mi-a adus si porecla de Alba ca Zapada. Could have been worse. :)

Micro timelines

Posted in Rants by daianara on December 28, 2009
So yesterday’s post was…way too personal for this place. Asa ca on to happier things. big grin De exemplu cat am rezistat dupa ce am luat anumite decizii, respectiv cat am rezistat fara anumite lucruri.
  1. O dieta-2 zile pana sa dau fuga la KFC
  2. Dezinstalarea Y! messenger pentru a opri dependenta-am stat fara o jumatate de zi
  3. Fara Internet- 5 zile
  4. Fara supa- 2 saptamani
  5. Sobriety- 2 cocktail-uri
  6. Fara electricitate-1 ora (thank God! altfel construiam o micro centrala nucleara acasa)
  7. Fara a vorbi cu cineva-2 zile
  8. In Romania-25 de ani
  9. Pauza de la jocuri PC-8 luni
  10. Fara o iesire in oras-o luna
  11. Fara cineva alaturi-1 an (and counting)
  12. Gimnastica acasa- 3 zile
  13. Gatit-renuntat dupa 2 mese reusite. Adica..daca trebuie pot. Dar nu trebuie.

I appear to give up way to easily when someone’s not pushing me from behind.  Must work on that.

Ghidul nefumatorului la fumat

Posted in Rants by daianara on October 18, 2009

La frumoasa varsta de (inca) 24 de ani, am avut geniala idee de a incerca sa fumez. De a face ceva cu mainile cand sunt intr-un bar in afara de  a gesticula (is curioasa de intrepretari aici). De a avea un punct de inceput la aproape orice fel de socializare. Si de a incerca sa fac rotocoale de fum cu buzele.

Prima incercare a fost pe la 3 ani. Tigara Carpati a bunicii. Mi-am tusit si ochii din cap. Cred ca asta era si scopul. “See, it’s bad for you, now go away”. A 2-a incercare, pe la 5-6 ani. Pipa unchiului. Fara tutun in ea dar cu acelasi efect. Si acum a 3-a. In  fata la standul de tigari din mall, ca un copil in magazinul cu bomboane. All the pretty colours and all the pretty packages. Pretty, expensive packages! Vicii. Bad. Spank me baby one more time!

“As vrea…un pachet de Marlboro”

“De care?”

Newbie answer: “Umm…cel alb, pe care il aveti in fata. 8,2 lei”.

“Filter Plus Extra?”

“Da, ala.”

Who the fuck comes up with these names? Scurte, lungi, mentolate, filter, extra, plus, minus. ..wtf? Turns out ca alesul tigarilor e o arta, bazata pe continutul de gudron, nicotina and something else I don’t really remember right now. Turns out ca am ales cele mai slabe tigari facute vreodata de man kind, in afara de cele din paie. Fix genul de tinut in mana intr-un bar si cu efect aproape 0.  Yaay?

Efecte obtinute dupa 2 tigari (got bored and quit after 2):

  • getting high-fail. Must try something else.
  • smoking while drinking wine and having a bubble bath-check
  • stinking up the place- double check
  • tigara de dupa- pending
  • liking it-not really

Mi s-a spus ca foarte putine persoane devin dependente de tigari daca se apuca de fumat dupa 20 de ani.  Mi s-a explicat si cum se tine tigara pe buze, nu tot filtrul in gura, si cum trebuie sa tragi fumul in plamani, nu doar in gura, fiindca e mult mai probabil sa faci cancer la gat decat la plamani. So yeah, subiectele de discutii in timp ce fumezi sunt cum nu se poate mai dragute, relaxante si comforting.

Concluzii:

  • I can smoke  a cigarette without chocking.
  • Sunt curioasa de un trabuc. Oricum, nu mai mult de unul.
  • Probabil pachetul ala de tigari cumparat o sa-l tin drept amintire.
  • All my smoking friends wanted to slap me. Whaaaaaat?

PS: Real life versus as seen on TV. Parcarea subterana a mall-ului, iarna, cand iti iei turturii de pe haine cu lopata, nu e exact Marlboro country.

PS 2: Intr-o vreme am fost foarte interesata de filmul asta.

Tagged with: ,

On eggs, compromises and friends

Posted in Rants by daianara on October 3, 2009

Azi imi amintesc de Julia Roberts in Runaway Bride. No, I’m not a fan but bear with me. Joaca o femeie care se muleaza perfect pe barbatii cu care se intalneste si ajunge sa le adopte toate preferintele si visele (suna groaznic de cunoscut). Normal ca nu functioneaza si il paraseste pe fiecare la altar (bine, nu ca asta ar fi singurul motiv). O scena anume mi-a ramas in minte, cea in care e acuzata ca nici macar nu stie cum ii place sa manance ouale. Si dupa ce petrece o dimineata intreaga incercand ochiuri, omleta, oua fierte etc. se decide ca ei  ii plac ouale Benedict. Si nici unul din celelalte.

Azi, in timp ce-mi renovam PC-ul cuWindows 7, mi-am adus aminte de scena de mai sus. Si am realizat cate concesii am facut. Si am reevaluat un pic situatia. Acceptam prea multe doar pentru ca cineva e suficient de convingator si stie sa-ti vanda un produs sau o idee. Ne ascundem preferintele doar pentru a ne integra mai bine in multime. Frica de a fi outcast depaseste net frica de a fi banal. Acceptam neconditionat ce vrea celalalt pentru ca avem impresia ca asta e o dovada de iubire. Si ne simtim jigniti cand ne dam seama ca ceilalti nu renunta la planurile lor doar pentru ca o faci tu.  Emulam preferinte pentru formatii, artisti, filme doar pentru a crea artificial o legatura. And that’s sad. Pentru ca ce am descoperit e ca exista pe lumea asta people you just click with. De la prima intalnire/discutie. Te energizeaza, te inspira si te completeaza. Si apoi sunt cei cu care incerci sa construiesti ceva luni de zile pentru ca ai gasit totusi ceva interesant la ei, odata, demult. Iar conversatiile par sa se desfasoare cu incetinitorul.  And some like that but I don’t. It’s terribly uncomfortable. Point being, D. avea nevoie sa exorcizeze niste demoni si sa vada niste lucruri black on white. And D. likes herself more and more lately. Thanks to a few of  you. Big hugs and Martinis all around. :D

PS: And about the way Win 7 looks, I like small icons, not big ones because it’s not a penis, they don’t look better inflated.