Random thought #34
Ce senzatie ciudata sa-ti stergi toate mesajele de pe telefon. Atat primite cat si trimise. I wonder why…
Ce senzatie ciudata sa-ti stergi toate mesajele de pe telefon. Atat primite cat si trimise. I wonder why…
Subscribe to comments with RSS.
lucysoft on Observatorul Astronomic Cluj-N… | |
crispy on Anii ’80 | |
Ahnas on Observatorul Astronomic Cluj-N… | |
Roian on Marcaje turistice | |
Vlad on Wok’n’Roll | |
Andrei 2/3 on Eu si Facebook | |
zaycev on Anii ’80 | |
vderevlean on Eu si Facebook |
You wonder why the sensation? Well… those messages probably remember of so many other sensations and feelings, that now they’ve become the phantoms of memories.
Deleting those messages is like putting on fire paper letters, like throwing 2 tones of dust over the past, until the remains get so unclear and rusty that you don’t wanna look there anymore.
Dar tot e ciudat. E ca atunci cand iti faci o adresa noua de mail si…e gol tot. Din ultimul parágrafo inteleg ca e de bine. Weird, un m-am gandit nici o clipa asa. Pur si simplu asta am simtit, ca un mai am nevoie de ele. And acted accordingly.
inseamna to let go. :)
Asa ma gandeam si eu inainte. Probabil si pentru ca trimiteam mai des mesaje/spuneam lucruri mai importante prin mesajele alea. Acum e, dunno, just choosing delete and that’s it.
@ Monique Mersi de vizita. Da, inseamna si aia. Tot nu-i placut.
@ Elena Tre’ sa zic ca that’s very you. Eu in uriasul cont de Gmail n-am sters nici un mail de prin 2006-2007 cand l-am deschis.
As you can see, I have trouble letting go.
Eu nu sterg sms-urile. Le salvez in calculator… (da, pe alea cu promotii vodafone le sterg, normal!)
Adica le scrii de mana sau transfer de date?
Interesanta idee! Dar deja am sters mii de sms-uri. Totusi poate e mai bine asa…prea multe amintiri frumoase care dor.
Telefonul meu zici ca e din Zona Crepusculara. Am sters tot si a 2-a zi erau la loc. Le-am sters iar. Se pare ca acum e permanent. Yeeey?
Everything happens for a reason. Or so they say…
Danny, sincer, nu-s deloc fatalista zilele astea. Everything happens for a reason dar motivul nu-si mai are locul. Half a year of waiting for nothing is long enough. Moving on.
That’s the spirit! Kudos for you, girl!
The spirit a fost saptamana trecuta cand am mers singura in cafenea, m-am pus la masa cu 2 tipi pe care nu-i cunosteam si am stat de povesti 4 ore. Sper sa pot replica performanta saptamana asta. :lol:
Well…how did it go?
Ok, am cunoscut 3 tipii. Raman cu unu’ pentru intalnire ulterioara. Pentru simplu fapt ca e strain, dragut si a demonstrat o bruma de inteligenta. Mai mult decat pot zice despre ceilalti doi romani. <_<
Of, prejudecatile astea…:)
Deloc. Dar avand in vedere cum s-au comportat ai nostrii pana acum si cum s-a comportat tipul asta, am tras doar o concluzie seaca.
Revenind aici: am primit alte mesaje. Si le-am sters. And some more. Si am repetat procesul. Stiu ca omul se adapteaza rapid dar tot sunt socata de cat de usor te obisnuiesti cu o noua situatie. The overall effect in this case was very liberating. Nothing to hold me back anymore. :)