The fabulous life

3 surori

Posted in Uncategorized by daianara on November 21, 2009

Acum vreo luna am inceput abordarea teatrului cu o piesa, cred eu, clasica. 3 surori-Cehov. Mod de relativa starnire a interesului: spectacolul asta a castigat 2 premii Uniter-cel mai bun spectacol si cel mai bun regizor (cu ocazia asta aflu si eu, inculta, cine e Tompa Gabor).

Downside: e la Teatrul Maghiar. In maghiara, ca sa lasam lucrurile cat se poate de clare. Limba pe care eu nu o vorbesc (cele cateva injuraturi cunoscute se exclud). Partea buna e ca este tradusa. Un mic ecran, deasupra scenei asigura sub (sus?) titrarea. Pont pe viitor: vaneaza locurile de la balcon, it’s easier on the neck. Another downside: aparatul folosit pentru proiectia traducerii se strica, la 10 minute de la inceputul piesei. Dar oamenii sunt draguti si ne schimba noua, romanilor (m-am simtit minoritate in punctul asta :P), biletele. Pentru saptamana urmatoare.

Take two:  Acelasi loc, aceiasi ora. Oameni la costum, eleganti, cu nevestele la brat, veniti aici sa vada marele eveniment. Pe langa ei multi tineri. Si…eu, molfaind bomboane cu vodka.

Pe scurt despre subiect: 3 surori (plus un frate), intr-un orasel de provincie din Rusia viseaza sa se reintoarca la Moscova. Piesa urmareste vietile lor timp de cativa ani si relatiile care se dezvolta cu soldatii din garnizoana. It’s…dramatic and boring. Insa e un tur de forta in ceea ce priveste teatrul modern.

Observ:

  • cum pot luminile sa schimbe solidul in transparent (primele 5 minute sunt elocvente, cand in spatele unui tablou ajungem sa vedem cele 3 surori privind sala. Iar apoi cand lumina este proiectata pe gigantica perdea ce acopera jumate de scena, in spatele ei apare un cor de soldati rusi).
  • Cum se traduce o descriere din 1900 in realitatea lui 2009. Natasha, prezentata ca imbracandu-se intotdeauna nepotrivit apare cu o gentuta luata din piata, plina cu paiete, pantaloni scurti de un verde crud si o camasa in carouri. Mai tarziu, o vedem si intr-un trening roz fucsia, plimbandu-si copilul pe scena.
  • Si cum plecarea soldatilor ii arata pe acestia pendaland pe biciclete fixate de scena, cu aripi albe pe spate.

Pentru detalii, poze, reprezentatii, un click aici.

Advertisements
Tagged with: , ,

Noaptea Walpurgiei

Posted in Uncategorized by daianara on November 13, 2009

Joi seara-seara de teatru. Noaptea Walpurgiei. Nici cea mai mica idee despre subiectul piesei, desi lista personajelor da vag de inteles cam pe cine te poti astepta sa vezi pe scena.

Noaptea Walpurgiei

In fata intrarii plin de lume. Pe un platou destul de generos, toata lumea e stransa in fata unei usi relativ mici. Nu intra dar nici nu se dau dusi de acolo. Nu prea inteleg de ce.

-Nu va suparati, ce se vinde?

-Teatru, ba! Cultura!

10 minute mai tarziu, ajungem in sala mica a teatrului, unde deja se aude “coloana sonora” a piesei: o combinatie de static (white noise) si tipete la o tonalitate foarte inalta. Inca mai intra lume in sala cand personajele deschid curioase usile unei nise si ne privesc. Si ii privim. De fiecare data altii. O tipa catatonica legata toata piesa de o targa. Un bolnav care mananca tot ce ii cade in mana, si ajunge sa fie amenintat cu disectia daca nu da afara piesele de table si sah. Un altul care, facand deja troc pe Insulele Curile contra vodka, e acuzat ca vrea acum sa vanda baletul rusesc. De fapt, asa incepe totul, cu judecarea lui de seful celorlalti (ati ghicit) “rezidenti” ai spitalului de boli mintale.

Urmeaza aproape doua ore de zgomot, dialoguri uneori fara inteles, alteori fara sens pentru ca esti concentrat pe deplin la jocul scenic, momente amuzante, aberante, doctori la fel de stricati si pierduti ca cei pe care ii “trateaza”. Ocazional, cate o melodie vesela si latino inlocuieste tipetele si da un oarecare sentiment de normalitate. Nu pentru mult timp insa.

Cred ca momentul meu preferat, asistand la piesa asta, a fost cand o tanti la vreo 60 de ani s-a ridicat foarte revoltata si a iesit din sala fiindca pe scena era un barbat gol. Dupa aceea si fata ei. Dupa acea si prietenul fetei cu un aer de “nu vreau sa merg, dar nah, familie -_-“. In timp ce eu gandeam doar “what a beautiful piece of human architecture”. Dar am chicotit vazand ca se poate face ceva care sa-i scandalizeze pana si pe romanii cei blazati si sa-i scoata afara din sala.

And of course, actorii primind aplauze la sfarsitul piesei. Minute in sir, noi in picioare, ei cu respiratia intretaiata dupa ce au dat atat de mult. Confucking grats boys and girls, you damn well deserve them.

Impresia lasata de Noaptea Walpurgiei e cea a unui spectacol ingenios, deranjant, nou (pentru mine), socant. Deci merita. Nu cred ca va spune cineva “mi-a placut” insa daca o excelenta portretizare a nebuniei va intereseaza, gasiti mai multe detalii (si poze!) aici. :)

Tagged with: , ,