Wasabi

First, take a look at this:

Din punctul meu de vedere e cea mai memorabila scena in care apare wasabi. On to the story. Saptamana trecuta urma sa mergem mai multe persoane sa incercam, la 7 ani dupa deschidere, bunatatile japoneze de la Restaurantul Tokyo. Stiam ca proprietarul e japonez si, eu cel putin, vroiam sa incerc sushi, wasabi, ramen si sake.

Ce s-a intamplat a fost ceva tipic romanesc in care, daca persoana A zice : hai sa mergem!, tot ea se asteapta sa fie, la randul ei, invitata in acelasi loc pentru care a lansat ea invitatia. Yes, women make a lot of sense sometimes. And this is coming from one.  Bineinteles ca, sunand in seara respectiva sa ma asigur de ora si meeting spot, mi s-a spus ca nu se mai intampla nimic pentru ca “nu ne-am dat interesul” (or something like that-I stopped listening after hearing the “No”).

In ziua urmatoare ne-am multumit cu next best thing: Running Sushi care oferea un mini meniu cu 12 bucati de diferite preparate la 20 de lei. All in all, experienta a fost destul de dezamagitoare.  Ceea ce arata ca sushi (adica umplutura, orez, totul invelit in alge) avea la mijloc, in loc de peste, bucati de castravete. I didn’t realize we went for the vegetarian menu. Apoi erau cateva bucatele de peste pe o gramada de orez nu foarte bine fiert si pe margine garnitura. Adica wasabi, ceva care arata ca varza murata dar avea gust de parfum si, separat, sos de soia. In afara de sushi cel mai curioasa am fost de wasabi pentru ca ma dau in vant dupa condimentele picante/iuti. Si cum despre wasabi am auzit spunandu-se ca-ti ia gura foc era nerabdatoare sa incerc. Again, disappointment. Are gust de hrean (cautand pe net am vazut ca face parte din aceiasi familie de plante/legume/whatever) dar mult diluat. Asa ca scena cu Jean Reno e cat se poate de plauzibila, poti sa mananci cu pumnul si nu patesti absolut nimic. I’ll stick to chili thank you very much. That and Chinese cuisine which at least makes you feel full after a meal.