The fabulous life

Noaptea Walpurgiei

Posted in Uncategorized by daianara on November 13, 2009

Joi seara-seara de teatru. Noaptea Walpurgiei. Nici cea mai mica idee despre subiectul piesei, desi lista personajelor da vag de inteles cam pe cine te poti astepta sa vezi pe scena.

Noaptea Walpurgiei

In fata intrarii plin de lume. Pe un platou destul de generos, toata lumea e stransa in fata unei usi relativ mici. Nu intra dar nici nu se dau dusi de acolo. Nu prea inteleg de ce.

-Nu va suparati, ce se vinde?

-Teatru, ba! Cultura!

10 minute mai tarziu, ajungem in sala mica a teatrului, unde deja se aude “coloana sonora” a piesei: o combinatie de static (white noise) si tipete la o tonalitate foarte inalta. Inca mai intra lume in sala cand personajele deschid curioase usile unei nise si ne privesc. Si ii privim. De fiecare data altii. O tipa catatonica legata toata piesa de o targa. Un bolnav care mananca tot ce ii cade in mana, si ajunge sa fie amenintat cu disectia daca nu da afara piesele de table si sah. Un altul care, facand deja troc pe Insulele Curile contra vodka, e acuzat ca vrea acum sa vanda baletul rusesc. De fapt, asa incepe totul, cu judecarea lui de seful celorlalti (ati ghicit) “rezidenti” ai spitalului de boli mintale.

Urmeaza aproape doua ore de zgomot, dialoguri uneori fara inteles, alteori fara sens pentru ca esti concentrat pe deplin la jocul scenic, momente amuzante, aberante, doctori la fel de stricati si pierduti ca cei pe care ii “trateaza”. Ocazional, cate o melodie vesela si latino inlocuieste tipetele si da un oarecare sentiment de normalitate. Nu pentru mult timp insa.

Cred ca momentul meu preferat, asistand la piesa asta, a fost cand o tanti la vreo 60 de ani s-a ridicat foarte revoltata si a iesit din sala fiindca pe scena era un barbat gol. Dupa aceea si fata ei. Dupa acea si prietenul fetei cu un aer de “nu vreau sa merg, dar nah, familie -_-“. In timp ce eu gandeam doar “what a beautiful piece of human architecture”. Dar am chicotit vazand ca se poate face ceva care sa-i scandalizeze pana si pe romanii cei blazati si sa-i scoata afara din sala.

And of course, actorii primind aplauze la sfarsitul piesei. Minute in sir, noi in picioare, ei cu respiratia intretaiata dupa ce au dat atat de mult. Confucking grats boys and girls, you damn well deserve them.

Impresia lasata de Noaptea Walpurgiei e cea a unui spectacol ingenios, deranjant, nou (pentru mine), socant. Deci merita. Nu cred ca va spune cineva “mi-a placut” insa daca o excelenta portretizare a nebuniei va intereseaza, gasiti mai multe detalii (si poze!) aici. :)

Tagged with: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: