The fabulous life

Marriage: a scenario

Posted in Rants by daianara on July 3, 2009

Rumegam chestia asta azi-noapte si, intamplator, am avut pen&paper alaturi sa-mi surprind delirul. So, marriage…

Cum vade eu chestia asta: we meet, we date, we fuck. And it’s good. Daca intr-o stare reciproca de temporary insanity tu ma intrebi si eu zic “da” sper cu adevarat sa nu avem parte de lumanari de 5 kile, coroane pe cap si invartit in jurul mesei. Dar daca totusi se intampla sper ca macar unul dintre noi sa-i spuna individului imbracat ciudat : “Hey padre, chop chop, we’ve got a marriage to consume!”. Si sa fugim de acolo in oprobiul general pentru a ne cuibari pe un varf de munte.

 Numai de ce mi-e mie frica e ca doi oameni absolut superbi (1. stiu, sunt modesta; 2. I don’t date just anyone) sa un devina…banali. Cu rate, tapet, concedii la mare, sforaituri, hemoroizi si/sau bigudiuri. Fara timp alone, cu certuri pentru rahaturi cotidiene, cu obligatii de gatit, spalat si cusut sosete.

 Si deja cand ajung cu imaginatia in stadiul asta ma gandesc “Nesimtitul! Ce naiba am vazut la el?”. And file for divorce the following day.

 Acum descrierea e mai mult sau mai putin exagerata (cu siguranta voit) dar capteaza destul de bine panica pe care o simt cand aud cuvantul asta si scenariile pe care incep implicit sa le construiesc. Maybe it’s an age thing, I don’t know. But my opinion right now is in the lines of: if something works, don’t try to fix it. De curiozitate, o sa-mi pun un reminder pe scrijelitura asta pentru, sa zicem, 2 ani de acum.. It’ll be interesting to see if I’ve had a change of heart.

 PS: Ma intreba Creatrix de ce sunt asa de fascinata de evilness. Creatrixa, stii, m-am gandit. Nu-i evilness-ul cel care ma atrage ci nonconformismul condimentat bine cu sarm, inteligenta si o doza de insanity (singurul exemplu care imi vine acuma in minte e Heath Ledger as the Joker).

26 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. xelomon said, on July 3, 2009 at 12:54 pm

    “Numai de ce mi-e mie frica e ca doi oameni absolut superbi (1. stiu, sunt modesta; 2. I don’t date just anyone) sa un devina…banali.”

    The most terrible thing intr-o lume care se teme de banalitate, in tinerete. Mai incolo, nu stiu sum sa se aseze mai bine toti in rand. Am intalnit un cuplu casatorit de 18 ani – fara tapet, fara rate, cu conced la mare (acolo stau) si complet ne-banali. S-au casatorit cand ea avea 19 ani si el 23, copilul a venit dupa 2 ani, erau tineri si nebuni si s-au format impreuna. Fiecare avea un strop de nebunie si asta i-a salvat, in timp.

    Esti fascinata de evilness… uite, pe mine ma fascineaza amestecul de bunatate si capacitate de a face rau din oameni – ca sa poti face cu adevarat rau trebuie sa fii inteligent – si ma atrag irezistibil barbatii care sunt constienti de puterea lor, care stiu ca pot distruge asa cum pot crea, si isi folosesc (sau nu) toate inzestrarile… si nebunia are rostul ei :P

  2. daianara said, on July 3, 2009 at 1:45 pm

    Eu zambesc cand aud povestile astea despre ce bine le merge cuplurilor care sunt impreuna de atata timp. Sunt constienta ca e cat se poate de posibil sa se intample asa. Dar mi se pare exceptia care confirma regula (cam ca secretarele amabile). Si tot mi-e frica de mor. *chews nails
    Cat despre a 2-a parte, cred ca cea mai potrivita ar fi analogia cu the moth drawn to the flame. It’s bad, it can be deadly but it’s beyond reason. :)

  3. Liz said, on July 3, 2009 at 6:14 pm

    Stiti cum e cu discutiile despre casatorie? e ca si cu bancurile… tarziu descoperi ca toate bancurile la care nu radeai, despre casatorie, sunt adevarate si amuzante al naibii… Daca nu te casatoresti pentru un alai de babete (bunici, matusi si verisoare) care vor sa te vada invartita in jurul mesei din biserica, atunci casatoreste-te pe o plaja cand e luna plina, spunandu-va propriile juraminte… pentru nebuni ar trebui sa fie suficient … si extrem de special…
    Uite, am sa iti relatez o discutie care mi s-a parut frumoasa desi e oarecum trista (in public):
    Ea: stii doar ca nu am vrut sa ma marit nciodata…
    El: dar eu te-am convins! (mandru si-apoi bosumflat) iti pare rau ca te-ai casatorit cu mine?
    Ea: nu-mi pare rau ca m-am casatorit cu tine doar ca-s convinsa ca daca nu ne casatoream acum probabil eram tot impreuna dar mult mai fericiti…

  4. daianara said, on July 3, 2009 at 6:55 pm

    Liz, Liz, that’s the point. Sa fie ceva special si inainte si during si dupa. :) Nu stiu daca o plaja dar cu siguranta ceva facut in 2.
    Iar mie imi place conversatia pe care ai auzit-o. Sigur, depinde si de dispozitia pe care o ai cand asculti asa ceva. Poate ea doar tachina, poate el stia asta. Oricum, adults are just big babies that need constant reassurance. :)

  5. Devland said, on July 3, 2009 at 11:57 pm

    A programmer’s point of view:

    Ok, cuiva din sa-i zicem “departament”, i-a venit ideea traznita de a face ceva ce toata lumea facea. Inovatie 0, insa ‘eftin si bun.
    Ideea a fost rumegata, s-a facut planul, prognoze, s-a trecut la codul propriu-zis.
    Doar ca deadline-ul a fost depasit, ca unele chestii nu erau gata, altele scartaiau, and I stress this word.
    Toata lumea s-a adunat iar si s-a ajuns la concluzia ca nu ar fi mers si s-a abandonat totul. The interns were sent home, the budget was cut. The plug got pulled.

    Sper ca v-a amuzat analogia, asta daca n-ati inteles-o.
    Morala: daca cozonacul nu-i gata, mai lasa-l la cuptor. Daca e gata, mananca-l cat e proaspat. :)

    Disclaimer: parerea mea. :P

    • daianara said, on July 4, 2009 at 7:41 am

      The analogy is quite sad and true. Morala…nu pare chiar asa de grava. I guess it’s all in the phrasing. :)

    • daianara said, on July 4, 2009 at 10:55 am

      Acuma imi pica fisa. Adica marriage is overdone? :lol:

  6. thecreatrix said, on July 4, 2009 at 7:55 am

    Şi eu când scriam că, virgulă, cuplurile căsătorite, din tineri nebuni neconformişti, ajung supraponderali şi plictisiţi şi cu concedii de căcat la Predeal şi copii urlători, a sărit lumea la mine că de ce “distrug” mitul familiei. De ce arunc cu pietre in sfânta instituţie a căsniciei, ha, de ce?

    Acuma m-am deşteptat şi pot răspunde: provin dintr-o familie disfuncţională, de aia.

    Daianara, babe, crede-mă că mulţi (majoritatea) sunt fericiţi cu căsătorie la restaurant, popă şi staroste. Cu o viaţa post nuntă, pe care eu, in nemernicia mea, o numesc “average”. Let them be happy. Thats it. Its great they are happy. Be happy too for them!

    Iar tu ia-ţi mândrul şi mărită-te, dacă vrei, ca in Natural Born Killers, pe un pod, numai voi doi şi două inele şi vântul care vă răvăşeşte părul.

    Nu, nu imi trebe mătuşi, compot, reuniune de familie, botezuri, nunţi la care dai suta de euro, să moară duşmanii, vacanţe la Predeal, salopetă, un soţ plictisit care fute secretara că tu nu te mai ingrijeşti şi amândoi aveţi kile in plus. Sunt mult prea obsedată de frumuseţe, timp liber, scris, creaţie, visare, impărţirea unei ţigări după ce faci dragoste cu iubitul tău.

    “Intrarea in rândul lumii”, mă piş…

    Dar şi când va apărea starfuckerul meu, o-io-io…ce familie faină voi aveaaa!!

    “starfucker”- bărbatul ăla, i mean ăla, the one!

  7. daianara said, on July 4, 2009 at 8:32 am

    A sarit lumea pe tine ca distrugi mitul familiei ? :lol : Ce rau imi pare ca nu mai este postul si comentariile aferente, m-as fi distrat de minune citindu-le.

    Eu stiu ca 90% dintre oameni sunt fericiti in mediocritate Creatrixa, chiar vroiam sa scriu despre asta, despre groaza pe care o am de asa ceva. It literally makes my skin crawl. Uite, de exemplu, stiu pe cineva de 6 ani, we hanged in the same internet crowd, si posturile ei sunt ceva in genul : « ce cosmetice am in baie » sau « o urasc pe Rihanna ca se face cu mov pe la ochi pentru ca eu ma faceam cu mov cu mult inaintea ei ». I shit you not. And now she’s getting married, fara indoiala, cu cineva la fel de mediocru ca ea.

    Acuma ma gandesc, ce vad oamenii astia unii la alti, cum gandesc, cum functioneaza, what makes them tick? Confortul, cineva cu care sa ti-o tragi, cineva care sa te ingrijeasca si sa te trateze ca pe un copil? Nu-mi dau seama…*puzzled

    Natural Born Killers scenario sounds like…boots, leather jackets, eyes, wind and a gun. Preferably his. I like it.

    Ah da, si acum, analizand, imi dau seama ca (pentru mine, cel putin) mai e si teama de setteling down, in sensul de a sta toata viata intr-un loc.

    PS : Acuma am vazut si eu video-ul la Starfuckers INC. Ahahahaha, rad singura de 15 minute ! :lol :

    PS2 : Cel mai random thought de pana acum : ma gandeam ce endearment terms am folosit pana acum si cum niciunul nu s-a repetat, si nici n-as suporta sa se repete.

  8. thecreatrix said, on July 4, 2009 at 9:11 am

    Nu ai inţeles. Ceea ce tu numeşti “mediocritate”, pentru ceilalţi poate insemna “sensul vieţii” sau “cea mai sublimă chestie posibilă”. Mâncare şi compot, aşa cum ţie iţi repugnă, pentru tanti Lenuţica este definiţia fericirii. Ea aşa vede fericirea si crede-mă că nu i se pare deloc boring. Noi vedem fericirea altfel: să mergem la NIN, de ex.

    Eu am mai zis că nu există “bine” şi nici “rău”, există doar puncte de vedere.

    Şi atâta timp cât eşti happy, ce mai contează cum.

    Nu dispreţui “oamenii simpli”, ei sunt majoritatea şi datorită lor merge lumea.

    Dacă toţi ar avea ţeluri înalte ca ale noastre, cine ar mai face shaorma?

  9. thecreatrix said, on July 4, 2009 at 9:13 am

    *la faza cu shaorma, nu era deloc ironie, eu chiar mă intrebam cine ar mai face shaorma.

  10. daianara said, on July 4, 2009 at 9:25 am

    Da, stiu idea. Avem nevoie de oameni care sa vanda la McDonald’s si sa faca curat in bai. :) Nu dispretuiam, eram curioasa cum merge treaba. Yours is a good point of view. And I slip and am far from perfection.

  11. thecreatrix said, on July 4, 2009 at 9:49 am

    Sfat important: e foarte fain că îţi pui aceste idei pe blog (mă refer la cele despre mediocritate, familia românească, blazare, etc). Mai discutăm şi noi la un cioco, etc. Eu chiar apreciez f. tare blogul tău. Dar ferească-te Dumnezo să spui aceste păreri in public, in viaţa ta reală, la serviciu sau la cunoştinţe. Vei jigni 90% din oameni, vor spune despre tine că eşti o nesimţită cu nasul pe sus, şi îţi vei face “duşmani”. Şi nu vrem asta, nu?

  12. daianara said, on July 4, 2009 at 10:32 am

    *hugs the Creatrix
    Inca n-am destule baloane ca sa fiu in nori tot timpul (referinta la “Up”). :) Adica sunt perfect constienta de ce spui si cat de tare ar jigni ideile mele pe altii. Nu stiu daca s-a observat (pentru ca atunci cand ne-am intalnit mi-am mai dat drumul putin) dar eu, de obicei, sunt aia tacuta, care ii observa pe altii. Iti dai seama ca n-as spune lucrurile astea unui strain, mai degraba i-as asculta vorbind si as incerca sa ma prind what they’re about and adjust the conversation accordingly. If there will be a conversation.
    PS: Starfucker-ul meu trebuie sa fie la fel de halfmad, half ironic, half brutally honest, half cuddly wuddly ca mine!

  13. xelomon said, on July 4, 2009 at 11:46 am

    “Vei jigni 90% din oameni, vor spune despre tine că eşti o nesimţită cu nasul pe sus, şi îţi vei face “duşmani”
    Depinde ce si cum spui :)
    La mine in neam si printre prieteni se stie ca ideea casatoriei nu ma da afara din casa. Desigur ca neamul ma dezaproba in continuare, dar nici nu ma pot contrazice, de vreme ce le-am adus argumente propriile probleme.
    De fapt, observati voi, fetelor, ca niciuna nu are ceva cu casatoria, cat cu starea indusa de casatorie… de faptul ca aia casatoriti se ingrasa, se mediocrizeaza, se lasa pe tanjala unul fata de altul, lucruri facute de oameni, nu de hartia aia. Oamenii dau “valoare” hartiei, ei se simt apasati de ea sau, dimpotriva, protejati de ea.
    Uite cum zice Creatrixa: “Dar şi când va apărea starfuckerul meu, o-io-io…ce familie faină voi aveaaa!!”
    Adica, nu respingem ideea familiei, cat ideea casatoriei din…….. anumite motive, altele decat cele ptr care noi ne-am casatori. Si mai ales respingem chestiile induse de casatorie, dar, cum ziceam mai sus, pe-alea tot noi, oamenii, le cream.
    Nu e neaparat sa te insori ca sa te ingrasi. Nu e neaparata nevoie sa te insori ca sa intri intr-un rit din care sa nu mai stii cum sa evadezi. Nu e neaparata nevoie sa nu te insori ca sa poti scrie chestii faine sau sa desenezi ce vrei sau sa te uiti la filme porno, nah.
    It’s all in us, people. Acuma, aia se multumesc cu casatorie llinistita, mediocra, concediu la Predeal etc. Asa sunt ei, si e bine sa fie asa. Pe la indieni exista o vorba: “nu toti pot fi brahmani”. S-ar duce dracului societatea. Daca cei mai multi am fi brahmani, n-ar mai exista artisti – ori ar fi si ei brahmani, ori ar fi prea ocupati sa stearga pe jos ca sa aiba din ce trai.
    Daca ne uitam la “mediocri” inainte de casatorie, io cred ca erau la fel, in adancul inimii lor, sau tanjeau dupa anumite chestii. Stiti, noi permitem societatii sa ne preseze cu “intratul in randul lumii”. Femeile nu sunt socially valued decat daca se insoara, si aici trebuie umblat. La bibilica noastra (la a parintilor e deja prea tarziu), la bibilica copiilor nostri (dac-om avea), a nepotilor, a astora mici, in general. Sa fie deschisi. dar’ tre’ sa ajungem si noi mai deschisi, ca sa le putem umbla prin bibilici.

  14. daianara said, on July 4, 2009 at 12:18 pm

    Xelo, cred ca The Creatrix se referea la ceva mai mult decat la cum prezinti familiei idea pe care o ai despre casatorie. In privinta asta, cred ca, daca insisti suficient de mult si prezinti destule argumente, vor accepta ce le spui. E ca atunci cand te apuci sa fumezi. Familia normala ar fi outraged la inceput si dupa un an ti-ar cere tie tigari.

    Dar da, ai dreptate, avem niste idei preconcepute care incep sa se vada destul de bine. I blame society and its basic cell for this. Posibila solutie : asa cum unii copii isi creaza propriul alfabet, asa ar trebui si noi sa ne facem propriile reguli. De trait, iubit, etc.
    La capitolul frecat copii la bibilica nu ma bag, deja e treaba lor ce fac si nu vreau sa repet greselile alor mei.

    “It’s all in us, people. Acuma, aia se multumesc cu casatorie llinistita, mediocra, concediu la Predeal etc. Asa sunt ei, si e bine sa fie asa. »

    Stii care ramane problema? Ca ne obisnuim unul cu altul, ca ajungem in starea aia de taking the other one for granted, de « merge si-asa ». Si apoi ne trezim intr-o dimineata si, daca suntem norocosi, avem secunda aia de luciditate cand ne dam seama ce facem si care sunt consecintele.
    De-aia, si din varii alte motive, I plan to treat the man beside me like fucking royalty. And he’d better do the same. :)

  15. thecreatrix said, on July 4, 2009 at 2:05 pm

    Hehe, câtă polemică….

    Femeile se lasă pe tânjeală după nuntă (nu toate, dar majoritatea) pentru că na, şi-au făcut menirea pe lumea asta, le-a luat cineva aşa ca de ce să se mai ingrijească? Ionică mă iubeşte şi aşa. Am un copil. Ce, credeţi că mai am timp de boemizat şi mers la NIN cu fetele şi băieţii? Lu ala mic i-e foame.

    Ne place au ba, sunt chestii din viaţă. Putem face mijto sau le putem infiera, aceste lucruri se ÎNTÂMPLĂ. Şi dacă oamenii sunt fericţi aşa, bravo lor. Fericirea lor e a lor şi tre lăsaţi in pace.

    Şi eu văd zilnic in parcul unde alerg, mămici cu copilaşi mici. Copilaşii sunt frumoşi ca nişte ingeraşi, mămicile sunt grăsuţe, cu salopetă, cu coadă de cal, nerefăcute ca lumea după sarcină şi mereu după fundul lui ăla mic care se urcă pe toate toboganele. Dar dacă mă uit in ochii lor, a femeilor urâţele şi grase, văd o fericire mai mare in ei, decât intr-ai mei, care am timp pt. mine şi un corp perfect.

    Mai gândiţi-vă.

    Creatrixa vă iubeşte.

  16. xelomon said, on July 4, 2009 at 2:53 pm

    :)) nu vad polemica aicea, ne infatisam gandurile – si gandurile noastre ne sunt asemanatoare, daca recitim toate comentariile.
    Imi place discutia asta.

    • daianara said, on July 4, 2009 at 3:08 pm

      Xelo, mie imi place ca incepe lumea sa discute tot felul de chestii aici. Feels like home. ^_^

  17. daianara said, on July 4, 2009 at 3:07 pm

    Creatrixa, vad ca asociezi casatoria cu a avea copii. :) Eu inteleg perfect ca my happiness is not their happiness si viceversa. Insa postarea asta a pornit de la ceva mult mai simplu. Cum se vede, prin ochii mei, idea de casatorie. Aia neaosa, romaneasca. Cu prea putin romantism si prea mult pleasing the family. De cliseul asta am vrut sa ma separ. Nu de ideaa in sine. Pentru ca ma intreb daca e corect sau nu sa spun ca nu-mi place si nu vreau ceva ce n-am incercat…:D

  18. thecreatrix said, on July 4, 2009 at 5:16 pm

    asha e.

  19. Devland said, on July 4, 2009 at 7:55 pm

    Mi-am adus aminte de Ion, de Rebreanu.

  20. daianara said, on July 4, 2009 at 7:56 pm

    Nu stiu daca sa rad sau sa spun eeeewwww. Un lucru e cert. Eu nu vreau pamant. :lol:

  21. bloggerulcici said, on July 6, 2009 at 2:53 pm

    Recomand “Rules of engagement”. Cat despre ce ai descris tu acolo, se numeste simplu “evolutie”.

  22. daianara said, on July 6, 2009 at 4:31 pm

    Is curioasa daca e evolutie sau involutie. :P
    Rules of engagement…sitcom? Ma uit la True Blood acuma. Nu pot sa vad 2 seriale simultan, I lose focus. :(

  23. bloggerulcici said, on July 7, 2009 at 4:12 pm

    Yap, sitcom. Eu urmaresc si cate trei, n-am probleme. Insa nu prea am timp de ele.

    Porneste ca o evolutie, apoi abia depinde pe ce panta o iei.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: