Anii ‘80

Pentru ca e 1 noiembrie si luna asta implinesc o varsta destul de “rotunda”, si pentru ca reclama asta a ajuns sa ma obsedeze, am inceput sa fac o lista cu toate lucrurile grozave despre anii ’80 (in afara de faptul ca atunci m-am nascut eu ). Lucruri de care ne amintim, care ne-au definit copilaria si care o sa ne faca intr-o zi sa incepem o conversatie cu “pe vremea mea”.  Here we go:

• Pe vremea mea, distractie  era considerat Cubul Rubik. It was hate at first sight.
• Anii ‘80 au insemnat the birth point pentru o multime de filme pe care aveam sa le vad mult mai tarziu, cu toate continuarile de rigoare: Friday the 13^th, Indiana Jones, Rambo, Back to the Future (The DeLorean rules!), Lethal weapon. Din pacate se termina M.A.S.H.
• Vedeam pentru prima data papusi  Cabbage Patch Kids. Oh, the humanity, cum vroiam si eu una!
• Atunci au aparut si primele jucarii Transformers, costau o avere.

• Big hair (n-am prins, eram tunsa cu regularitate ca un baietel) si blugi rupti (nu pentru varsta mea)
• In schimb am savurat din plin perioada blugilor adusi din Turcia, pe sub mana
• Neon clothing si awesome music. GTA Vice City e cel mai bun exemplu de joc care se desfasoara in the 80s. Click play pentru soundtrack-ul postului.

• Telefoanele celulare aratau ca niste caramizi.  Asta la ei. La noi, bineinteles ca singurele telefoane aratau asa.
• Columbo. In perioada aia ni se parea cel mai inteligent om de pe planeta.

• Apareau Pac Man, Space Invaders, Tetris. La noi era Brick Game, luat din piata de la “rusi”.

• Daruri pretioase de Craciun sub forma de portocale si banane. Miros de instalatie de lumini, mereu arsa.
• Gradinita. Zero probleme.
• Robotei din pachete de tigari
• VHS. O seara la film insemna si mers acasa la un prieten care avea un video player si vazut casete inregistrate
• Filme dublate de Irina Nistor.  Bucuria copilului care inca nu stia  sa citeasca.
• Zapada suficienta si la oras, astfel incat sa faci un om de zapada serios.
• 20 de minute de desene animate seara. Fara Internet, fara TV color. The simple life.
• TOMANAP. Prima data ca aflu numele acestui joc. Tari, orase, munti, ape, nume, animale, plante. Toate incepand cu aceiasi litera.
• Avioane, imposibil sa nu stiti jocul.

• Guma de mestecat in forma de tigara
• Banuti de ciocolata. Ciocolata in forma rotunda si cu ambalaj de Scufita Rosie. Eh, remember?
• Batoane cu lapte si cacao (si acum mai sunt), un fel de ciocolata de casa (da, is obsedata ).
• Guma Turbo cu surprize (asta cred ca era la limita intre ’80-’90)
• Jocuri de copii: Sotron, Elastic (oho, o adevarata arta a saritului intr-un spatiu de maxim 20 de cm. Spre deosebire de Limbo, aici era cu atat mai greu cu cat se ridica elasticul-la glezne, la genunchi, la solduri…), Lapte gros (ok, asta era destul de dureros), Ratele si vanatorii, Telefonul fara fir si altele, mai mult sau mai putin letale.

• Inghetata de fistic de la Napolact. Arata ca un pachet de unt.
• Sticle de lapte si sana
• Sifon
• Tip top minitop. Megastarul copiilor. Iar ma inseala memoria, daca era la sfarsit de ani ’80 sau inceput de ’90 dar il include si pe asta aici.

• Cutii de chibrituri, de obicei ilustrate cu fluturi
• Revista Cutezatorii. Ocazional, un numar ratacit din Pif et Hercule.
• Diapozitive si diafilme ( apropos, joi pe langa un ceai fierbinte poti savura si un spectacol cu diafilme. Hooray Ceainaria La Port).
• Apolodor pinguinul calator. The most awesome children’s book.
• Discuri de vinil cu muzica si povesti. I-au scutit de ai mei de la a inventa ceva nou in fiecare seara.

Daca mai aveti, bagati mare. I’d be happy to hear them.

Ghidul nefumatorului la fumat

La frumoasa varsta de (inca) 24 de ani, am avut geniala idee de a incerca sa fumez. De a face ceva cu mainile cand sunt intr-un bar in afara de  a gesticula (is curioasa de intrepretari aici). De a avea un punct de inceput la aproape orice fel de socializare. Si de a incerca sa fac rotocoale de fum cu buzele.

Prima incercare a fost pe la 3 ani. Tigara Carpati a bunicii. Mi-am tusit si ochii din cap. Cred ca asta era si scopul. “See, it’s bad for you, now go away”. A 2-a incercare, pe la 5-6 ani. Pipa unchiului. Fara tutun in ea dar cu acelasi efect. Si acum a 3-a. In  fata la standul de tigari din mall, ca un copil in magazinul cu bomboane. All the pretty colours and all the pretty packages. Pretty, expensive packages! Vicii. Bad. Spank me baby one more time!

“As vrea…un pachet de Marlboro”

“De care?”

Newbie answer: “Umm…cel alb, pe care il aveti in fata. 8,2 lei”.

“Filter Plus Extra?”

“Da, ala.”

Who the fuck comes up with these names? Scurte, lungi, mentolate, filter, extra, plus, minus. ..wtf? Turns out ca alesul tigarilor e o arta, bazata pe continutul de gudron, nicotina and something else I don’t really remember right now. Turns out ca am ales cele mai slabe tigari facute vreodata de man kind, in afara de cele din paie. Fix genul de tinut in mana intr-un bar si cu efect aproape 0.  Yaay?

Efecte obtinute dupa 2 tigari (got bored and quit after 2):

• getting high-fail. Must try something else.
• smoking while drinking wine and having a bubble bath-check
• stinking up the place- double check
• tigara de dupa- pending
• liking it-not really

Mi s-a spus ca foarte putine persoane devin dependente de tigari daca se apuca de fumat dupa 20 de ani.  Mi s-a explicat si cum se tine tigara pe buze, nu tot filtrul in gura, si cum trebuie sa tragi fumul in plamani, nu doar in gura, fiindca e mult mai probabil sa faci cancer la gat decat la plamani. So yeah, subiectele de discutii in timp ce fumezi sunt cum nu se poate mai dragute, relaxante si comforting.

Concluzii:

• I can smoke  a cigarette without chocking.
• Sunt curioasa de un trabuc. Oricum, nu mai mult de unul.
• Probabil pachetul ala de tigari cumparat o sa-l tin drept amintire.
• All my smoking friends wanted to slap me. Whaaaaaat?

PS: Real life versus as seen on TV. Parcarea subterana a mall-ului, iarna, cand iti iei turturii de pe haine cu lopata, nu e exact Marlboro country.

PS 2: Intr-o vreme am fost foarte interesata de filmul asta.

Random thought #38

Azi mama cosea o bluza. Trecerea timpului era reprezentata de o mica gaura ivita la cusaturi. Se tine destul de bine dupa 6 ani, zic eu. Ma uit putin mai bine la ea. Neagra. Mulata. Cu literele CD brodate aproape de gat. Ar putea fi initialele mele dar, de fapt, e doar o referire ieftina la Christian Dior. Si cu toate astea, bluza asta o purtam cand cineva (outside the family) mi-a spus pentru prima data “esti frumoasa”. Se intampla intr-un McDonald’s. Always the romantic.

PS: Azi e prima zi cand postarea mea despre Fallout 3 o intrece pe cea despre Roisin Murphy. Hell yeah, am inceput s-o detest pe femeia asta just based on all the searches.

Hedgehog in the fog

In fiecare seara ariciul se intalneste cu prietenul lui, ursul, pentru a bea ceai facut in samovar si a numara stelele impreuna. Intr-o zi, ariciul se hotaraste sa aduca cu el si gem de zmeura. Pe drumul care trece prin padure insa, vede un cal alb, stand in mijlocul cetii. Ariciul se gandeste: “daca calul ar adormi in ceata, oare s-ar ineca?”. Take a look and see what happens.

“…because… if not you, who else would count the stars?”

iPod trouble

My iPod is acting up. Il pun la incarcat, ca de obicei, si cand ies din casa si dau sa ascult ceva: surprise! Nu mai am muzica pe el.  Initial am crezut ca datorita noului OS, synch (got knows Apple loves to synch stuff even when you don’t want/need it-_-), etc. Si zic ok, starting over, new music, new stuff. Suprise again! Toata muzica e acolo, winamp sau orice alt player o recunoaste perfect. Daca il scot de la incarcat insa, again nu am nimic. And that kinda defies the whole purpose of mobility.  Any ideas on how to fix this?

On eggs, compromises and friends

Azi imi amintesc de Julia Roberts in Runaway Bride. No, I’m not a fan but bear with me. Joaca o femeie care se muleaza perfect pe barbatii cu care se intalneste si ajunge sa le adopte toate preferintele si visele (suna groaznic de cunoscut). Normal ca nu functioneaza si il paraseste pe fiecare la altar (bine, nu ca asta ar fi singurul motiv). O scena anume mi-a ramas in minte, cea in care e acuzata ca nici macar nu stie cum ii place sa manance ouale. Si dupa ce petrece o dimineata intreaga incercand ochiuri, omleta, oua fierte etc. se decide ca ei  ii plac ouale Benedict. Si nici unul din celelalte.

Azi, in timp ce-mi renovam PC-ul cuWindows 7, mi-am adus aminte de scena de mai sus. Si am realizat cate concesii am facut. Si am reevaluat un pic situatia. Acceptam prea multe doar pentru ca cineva e suficient de convingator si stie sa-ti vanda un produs sau o idee. Ne ascundem preferintele doar pentru a ne integra mai bine in multime. Frica de a fi outcast depaseste net frica de a fi banal. Acceptam neconditionat ce vrea celalalt pentru ca avem impresia ca asta e o dovada de iubire. Si ne simtim jigniti cand ne dam seama ca ceilalti nu renunta la planurile lor doar pentru ca o faci tu.  Emulam preferinte pentru formatii, artisti, filme doar pentru a crea artificial o legatura. And that’s sad. Pentru ca ce am descoperit e ca exista pe lumea asta people you just click with. De la prima intalnire/discutie. Te energizeaza, te inspira si te completeaza. Si apoi sunt cei cu care incerci sa construiesti ceva luni de zile pentru ca ai gasit totusi ceva interesant la ei, odata, demult. Iar conversatiile par sa se desfasoare cu incetinitorul.  And some like that but I don’t. It’s terribly uncomfortable. Point being, D. avea nevoie sa exorcizeze niste demoni si sa vada niste lucruri black on white. And D. likes herself more and more lately. Thanks to a few of  you. Big hugs and Martinis all around.

PS: And about the way Win 7 looks, I like small icons, not big ones because it’s not a penis, they don’t look better inflated.

Random thought #36

Vroiam sa scriu un post mai voluminos si sa ma enervez singura. Incepea cu:

Stii cand zici “azi e prima zi din noua mea viata”? Si e luni. Iar apoi vine marti si apoi miercuri si cand te trezesti  e duminica. Iar noua ta viata e incredibil de asemanatoare cu cea veche.

Dar bottom line, ramane o intrebare destul de simpla: de ce nu suntem multumiti/fericiti cu ce avem? Si de ce ne e asa de greu sa fim consecventi cu ceea ce ne propunem?

Random thought #35

I’d actually try Twitter (yeah, start throwing rocks) if it wouldn’t be close to impossible to find a valid username. 

The Herbaliser, Aereogramme & The Crow OST

Let’s do one of the post with 0 comments and tons of visits each day. It’s been a while. So, ascultat in ultima vreme:

The Herbaliser cu 2 albume:

Blow your headphones (selectat Intermission) plus Something wicked this way comes (de ascultat Unsungsong). Sunt prezentati ca o formatie care combina jazz cu hip-hop. Truth is, 90% din muzica e doar hip-hop. And a bad one at that. Cele doua piese anterioare sunt exceptiile.

Some Aereogramme.

Ce mi-a atras atentia a fost Barriers (de pe My heart has a wish that you would not go). Take a look at the lyrics (especially the “Let me build bridges into your life” part).  Apoi Glam Cripple.  Si out of respect and curiosity In the fishtank 14, impreuna cu Isis. Merge, dar again, nothing special.

But what really made my week(s) was The Crow OST.  One exceptional piece of work after the other. Hit play la: Stone Temple Pilots-Big Empty, Nine Inch Nails-Dead Souls si The Cure-Burn.  Enjoy!

Time to take her home.

Don’t google the one you love

Or if you do, nu-i spune asta in fata la prima intalnire. Cu mandrie. Si aer de complicitate. Nu, nu ma cunosti daca stii vag cum arat dintr-o poza de 30 x 30 pixeli. Sau daca afli ce facultate am terminat si unde am fost azi-vara. Dar sunt sanse destul de mari sa fie ultima data cand ma vezi.

Nu ma simt flatata daca ma suni de 4 ori dupa ce am iesit o data in oras. Doar ca sa vezi « ce fac ». Din contra, incep sa ma gandesc cum sa-ti blochez numarul (a big « fuck you Vodafone ! » la faza asta).

Nu o sa-ti raspund daca nu te am in agenda telefonului si primesc mesaje de genul « de ce nu mai esti pe net ? ». Fuck you, in primul rand. Nu sunt pentru ca probabil m-ai « impresionat » atat de tare incat am recurs la permanently off-line, delete from address book si report as spam in secunda doi. Ori pur si simplu sunt ocupata si n-am chef de cineva care stiu ca m-ar deranja.

Nu ma distreaza nici glumele pe care le faci de obicei cu prietenii de iesit la bere. Iesi in oras cu o fata, show some respect. Ca inteligenta se pare ca e prea mult sa cer. Iar daca vezi ca avem o conversatie care se misca cu viteza melcului turbat, sa nu te surprinda daca-i pun eu capat. I do have better things to do.

Where did all the normal people  go?

PS: Credit goes to O. for the title.